„“

drumurile noastre, poate

de

Cum se vede totul altfel, cu fiecare an care trece…

Poate ni s-a dus din puritate, sinceritate și avânt, poate le-am dat alt nume, poate le-am cântărit/măsurat altfel, poate le-am trecut pentru o perioadă, în rubrica „defecte”.

Poate ni s-a mai dus din încrîncenare, orgolii și neîncrederi.

Poate suntem mai categorici în anumite situații și la fel de indeciși în altele.

Poate suntem mai curajoși acum.

Poate…

 

Eu o să plec din Moldova” mi-a zis un băiat care și-a strâns, spre seară, toate cuvintele din gât.

Știu” i-am zis trist și simplu.

Eram într-un leagăn, mici, îmbrățișați… formidabili :). Era sfârșit de vară, un pic de vânt, eu aveam pistrui și oja dusă de pe unghii, el avea un tricou cu Nirvana. Am trăit dramatic despărțirea noastră, cred că am plâns și atunci, și după.

Nu ne-am căutat niciodată.

De plecat, am plecat înaintea lui din Moldova. L-am uitat, mi l-am mai amintit, iar l-am uitat.

Nu vreau să știu ce s-a întâmplat cu el, unde puteam să ajungem împreună și dacă-și amintește de mine.

Vreau să știu … Dacă nu ne despărțeam prin cuvinte, dar lăsam timpul, distanța și viața fiecăruia s-o facă pentru noi, nu era oare mai bine?

De fiecare dată când mă desprind de cineva, trec prin niște stări grele, apăsătoare, contradictorii. De fiecare dată mă trezesc pe acel leagăn, pistruiată, cu oja dusă de pe unghii, zicând: „Și ce dacă trebuie să pleci? Și ce dacă o să plec eu? Hai să ne lăsăm despărțiți de timp. De viitor sau de alți oameni.

 

De ce să fie un cuvânt motivul despărțirii noastre?

Cuvintele dor. Ele nu mai pleacă din sufletul nostru niciodată. Își fac cuib acolo. Fac alianțe cu alte cuvinte… Și uneori, se prind în niște combinații de care nu mai poți scăpa.

 

De ce ne despărțim? Dintr-un miliard de motive.

„Eu nu simt că mă simți. Simți mult, minunat. Pentru tine, pentru amândoi, dar nu mă vezi la un pas în fața ta. Nu simți cum fac pași în spate … Iar eu nu vreau decât să văd că mă simți…” 

„E prea simplu.”

„E prea complicat.”

„E tik-tak. Time to say good bye, vorba lui Bocelli.”

 

Sunt un miliard de motive … Fiecare și-l știe pe-al lui.

Folosim mii de cuvinte la despărțire, dar niciunul nu e potrivit sau adevărat.

Categorii:
Uncategorized

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title