e primăvară. e anotimpul următor.

Nu înțeleg cum poate totul să se schimbe într-o fracțiune de secundă.

Nu înțeleg, dar știu că poate. Totul, repede, definitiv.

——

Un cuvânt, o întrebare simplă, dată liniștit, când se face semaforul roșu, mă electrocutează.

„Dragă, ai văzut că nu am mai trecut pe galben?”

„Dragă” ăsta m-a trezit dintr-o stare străină, ciudată.

Cred că mi-a mai zis așa. Se uită curios, să-mi vadă reacția. Știe că nu-mi place să forțăm galbenul, să depășim, să mergem cu viteză.

Până acum îmi arunca priviri de „eu sunt bărbat, eu sunt la volan, eu știu cum conduc”, iar eu – „data viitoare o să mergi singur”.

Așa „ne înțelegeam din priviri”.

Nici nu știu de ce îl amenințam. În fond, mă duce acasă, ocolind jumătate de oraș, ca să nu merg seara singură prin oraș.

—–

Se sperie. Eu îl privesc speriată, de parcă l-aș vedea prima dată. Simt că nu l-am observat până acum. Tot timpul a avut vocea asta caldă, atât de apropiată?

Ceva s-a întâmplat în mine. Ceva s-a schimbat. Repede și definitiv. Mi se face liniște în cap.

Mă sperii. Și el mă privește speriat.

Seara, într-o mașină oprită la stop, doi oameni speriați se privesc de parcă s-ar vedea prima dată. El i-a zis „dragă” și ea a auzit.

——

Eu spun că nu înțeleg, dar ieri m-am oprit lângă un copac cu magnolii, gata să dea în floare și am stat lângă el, până un boboc de floare s-a desfăcut, superb și magic, chiar sub ochii mei. Cât am fost atentă la magnolie, cireșii și-au scuturat floarea și strada mea, pe care merg zilnic de cel puțin două ori pe zi, și-a schimbat forma și culoarea. Un vânt ușor și proaspăt m-a îmbrăcat pentru o fracțiune de secundă în alb. Doar eu am participat la acest moment unic, doar eu m-am oprit să văd, să mă asigur că așa e, că se poate. Cireșul s-a prefăcut din alb, în verde, negrul de pe mine a devenit alb și magnolia a înflorit nemaiîntâlnit de frumos.

Nu e niciun secret, nicio taină. E primăvară. E anotimpul următor.

——–

Nu știu de când îmi spune el „dragă” – eu abia acum l-am auzit. Nu știu de când s-a domolit cu condusul – eu abia azi am fost atentă.

Nu e nici ironie, nici coincidență. Pur și simplu ceva s-a schimbat anume acum, exact când s-a pus roșu la semafor.