„“

Iubește frumos. Crescendo.

de

Dacă iubind, trăiești mai mult pentru altcineva, decât pentru tine, e ok. Nu e nimic greșit în asta. Dar te rog eu, iubește frumos. Constructiv. „Împreună”. Crescendo.

Dăruiește-i.

Dă-i toată libertatea de care are nevoie. Și pentru că nu știi de câtă libertate are nevoie, dă-i toată libertatea.

Arată-i îngrijorarea ta, când e cazul. Dar fără să-l sufoci. Pune-i mâna pe frunte, din când în când, să vezi dacă nu are febră. Fă-i ordine în frigider. Nu-l lăsa să o ia razna, când el crede că vrea și că poate. Fii atentă la nevoile lui. La tot ce îi place. La ce crede că-i trebuie. Că-l face fericit.

Încurajează-l. Chiar dacă au mușchi și voce groasă, au mare nevoie de încurajarea noastră.

Iubește-l. Cum poți, cum vrei, cum îți cere. Iubește-l cum crezi că se poate iubi un om. Odată în viață. Chiar dacă știi c-ai mai iubit.

Alintă-l. Dacă te lasă.

Nu-ți face planuri, idei și vise. Nici pentru mâine, nici măcar pentru „acum”. Nu-ți consuma energia să afli ce-a fost, ce n-a fost, ce s-a întâmplat înainte. Cine-a fost, cine nu, și care e mai bună.

Dacă el e acolo, cu tine, și simți că chiar e acolo, cu tine, alegerea e deja făcută.

Nu controla nimic. Lasă să curgă.

Nu te băga în telefonul lui. Sau în mintea lui, când e închisă.

Fii liniștită și iubește. Acum. Pentru acum, cu toată puterea lui „acum”.

Dacă nu poți iubi pentru tine, iubește pentru el.

Nu cere garanții. Nu cere nimic la schimb.

Iartă, dacă poți. Dacă nu e grav. Dacă nu se repetă. Dacă e o greșeală. O rătăcire. O eroare. Dacă nu face parte din structura ADN-ului său.

 

O vreme, eu am crezut că e prea mult. Credeam că în iubire, e un fel de schimb. E proporție. Dai/primești. Primești/dai. N-ai/aștepți. Vrei/ceri. Nu ceri/n-ai. Și tot așa.

Am condiționat, am așteptat, am pierdut.

Uneori, m-am grăbit. Alteori am întârziat.

Am crezut că înțeleg … Că știu. Că … am.

Nu știu nici acum dacă știu bine și dacă ceea ce intuiesc, e și adevărat.

Dar vreau. Să-i dau libertate, iar el să rămână. Și să știu că-i al meu. Într-un fel natural, normal, matur, echilibrat.

Să mă surprindă.

Să nu uite că mă tem de tunet. Să știe să ierte. Să mă susțină. Și să știe de ce.

Să mă iubească. Acum. Cu toată puterea lui „acum”.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Si ce faci atunci cand spune ca a plecat pentru ca n-ai cerut si el a crezut ca n-ai nevoie… De nimic, dar mai ales de el. Si vrea sa-i ceri ca sa se simta dorit, necesar, vital. Si vrea sa-l intrebi ca sa se simta interesant… E asa o complicaciune cu libertatea asta… Daca o dai simte ca nu-l vrei, daca o restrangi simte ca il sufoci. Pana la urma nu e nicio reteta… Sunt 2 oameni care sunt „meant to be” sau nu, „aici si acum” sau „altadata” sau „niciodata”.

    Diana 4 septembrie 2014 15:30 Răspunde
    • nu e nicio reteta, intr-adevar. si ce a mers ieri, chiar si cu acelasi om, azi s-ar putea sa nu mai fie aplicabil. chiar daca natura omeneasca nu se scimba, noi ne transformam, crestem, invatam.
      si tot ce se intampla sau nu azi, e bine de stiut pentru „data viitoare”.

      zinazen 5 septembrie 2014 6:37 Răspunde
  • Cuvintele tale ar trebui sa le printam si sa ni le lipim deasupra patului,ca sa nu ne mai chinuim atata (unul pe celalalt) in iubirile noastre. Sa le traim asa, simplu si cu toata fiinta, cu bucurie si daruire. Sunt sigura ca ni s-ar intoarce bucuriile si darurile altfel decat prin explicatii, discutii, mofturi si control – am trai iubirea desavarsita, asa cum o visam.

    Un weekend frumos, draga Zina 🙂

    liliana 5 septembrie 2014 8:06 Răspunde
    • Liliana, iti multumesc din suflet pentru cuvintele tale !
      Le-am scris inclusiv pentru mine. Pentru momentele cand totul se clatina si nimic nu pare a fi adevarat :).

      zinazen 5 septembrie 2014 10:58 Răspunde
  • Absolut superb!
    Sublim!
    Te imbratisez!

    jeni 5 septembrie 2014 15:34 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title