„“

motivul „n+1”

de

Să te întreb? Să-ți spun? Să tac?

Mi-e frig de la atâta tăcere.

***

Înainte, credeam că e un joc copilăresc, un concurs cu premii, o luptă cu mai multe vieți.

Apoi te-am învinuit de toate. Ți-am pus pe umeri toată povara neîmplinirii noastre.

Mai târziu, chiar eu m-am ascuns la umbra noastră.

Am amânat, amândoi, iubirea. Din prostie, din neștiință.

Am oprit pașii neascultători, care-ncercau să ne aducă împreună.

Am nesocotit îndemnurile inimilor noastre, care băteau și se opreau odată cu noi.

Doamne, de câte ori am crezut că o să murim în același timp …

***

Acum, știu. Trăim vieți diferite, în lumi diferite, cu oameni diferiți.

Ne interesăm, din când în când, de la alții, despre ce face celălalt.

Povestim, din când în când, unul despre celălalt. Altora. De obicei, unor străini. Unor oameni pe care-i vedem pentru prima și ultima dată în viață. Unor oameni care nu au cum să schimbe nimic din ce avem.

… Din ce n-avem…

***

Cred că te iubesc așa cum ești, în lumea ta, cu oamenii tăi, trăindu-ți viața ta. Cred că te urăsc când apari în lumea mea exact când mă arunc în vreo poveste fulgerătoare fără nicio șansă de happy-end. Îmi înstrăinezi străinii și dispari. Iar eu rămân ca un pian dezacordat în mijlocul unei scene goale.

***

Am auzit că ești cam trist acum. Poți fi trist din „n” motive. Eu o să știu că sunt motivul „n+1”.

***

Și tu știi. Trăim vieți diferite, în lumi diferite, cu oameni diferiți.

Suntem niște impostori. Furăm iubire de la viață și viață de la iubire.

http://www.youtube.com/watch?v=Yhcoa762mPk

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Plang…

    Lidia Laszlo 16 noiembrie 2013 6:57 Răspunde
    • probabil aveai nevoie de asta.
      eu … te imbratisez si nu pot decat sa-ti spun ce-mi spuneau parintii mei cand eram mica si ma juleam, iar ei trebuiau sa ma dea cu verde de briliant. eu plangeam pentru ca ma ustura. „dupa plans, vine ras”. si tot timpul venea!

      zinazen 16 noiembrie 2013 8:13 Răspunde
      • Multumesc, intorc imbratisarea si gandurile bune…
        Lacrimile trebuie sa fie precum acel verde de briliant, cicatrizeaza rani care, altfel, probabil, ar supura indelung, interminabil chiar…Curcubeul nu se arata decat pe ceruri brazdate de ploaie. Il astept rabdatoare.
        Cu drag,
        L.

        Lidia Laszlo 16 noiembrie 2013 8:55 Răspunde
  • a fost un film divin, o feerie!

    Name Elena Soare 16 noiembrie 2013 8:18 Răspunde
    • Ma bucur ca ti-a placut si tie, Elena Soare!

      zinazen 16 noiembrie 2013 8:31 Răspunde
  • as vrea sa cred ca intotdeauna dupa plans vine ras…

    Georgeta 16 noiembrie 2013 12:11 Răspunde
    • intotdeauna vine!

      zinazen 16 noiembrie 2013 14:22 Răspunde
      • daca ar fi o formula magica sa nu ne troieneasca atata asteptare!

        Georgeta 17 noiembrie 2013 6:04 Răspunde
  • Deosebit, multumesc! Si melodia, superba! Toate cele bune si Doamne ajuta, draga mea draga!!

    Flori 16 noiembrie 2013 16:08 Răspunde
    • si eu multumesc, Flori!

      zinazen 16 noiembrie 2013 18:53 Răspunde
  • Va urmaresc, va citesc fiecare articol si intotdeauna cuvintele dumneavoastra ajung acolo unde trebuie, exact in suflet..
    Nu pot sa mai spun decat ca va iubesc si apreciez munca si ca o sa va urmaresc mereu.

    Mona 16 noiembrie 2013 20:56 Răspunde
    • Multumesc din suflet, Mona! Mi-ati facut duminica si mai frumoasa!

      zinazen 17 noiembrie 2013 9:41 Răspunde
  • Foarte frumos si profund, ca de obicei. Citindu-te, am impresia ca urmaresc un film de dragoste dupa vizionarea caruia ramai mult timp cu o apasare in suflet. Si oftezi…Ce am alege intre siguranta si confortul unei iubiri “normale”, “asezate” si trairile intense si macinarile unei iubiri imposibile? In timp, totul se estompeaza si ar trebui sa ramana satisfactia ca ai trait ceva deosebit, ca sufletul a fost plin de iubire, ca cineva s-a gandit la tine cu iubire… Prima melodie care mi-a venit in minte a fost “Separate lives” – Phil Collins.
    http://www.youtube.com/watch?v=7mnycoYiQxY

    Sorina 17 noiembrie 2013 18:10 Răspunde
    • multumesc, Sorina!
      foarte potrivita melodia! 🙂

      zinazen 17 noiembrie 2013 19:43 Răspunde
  • Zina draga, si mie mi-a placut ce ai scris… La fel, sunt din categoria „impostori”. Te imbratisez!

    jeni 17 noiembrie 2013 18:31 Răspunde
    • Jeni, multumesc!
      Te pup, „impostoareo” :)!

      zinazen 17 noiembrie 2013 19:41 Răspunde
  • ,,Cred că te iubesc așa cum ești, în lumea ta, cu oamenii tăi, trăindu-ți viața ta.
    Furăm iubire de la viață și viață de la iubire.,,
    Cred ca e mult mai mult decat nimic si cred ca merita toata nebunia,maretia si fumusetea.
    Te ador!

    Irina 19 noiembrie 2013 20:15 Răspunde
    • multumesc, Irina!

      zinazen 20 noiembrie 2013 7:30 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title