„“

Povestea noastră. Cap-coadă-cap.

de

Cu ce te asociez, când mi-aduc aminte de tine?

Cu mirarea. Eu mă miram de tine, tu te mirai de mine și amândoi ne miram că am ajuns să trăim ziua în care ne miră ceva, din nou.

Cu uitarea. Eu verificam zilnic dacă tu ai uitat povestea din care ai ieșit și tu aveai grijă din oră în oră să uit povestea mea, aia.

…Cu scaune aruncate în geamuri care nu se sparg.

Cu gânduri care se opresc la al doilea cuvânt…

Ultima întâlnire. Liniște. Mă intrebi din priviri care-mi evit ochii. Îți răspund cu dinții încleștați și privirea pustie. Mă văd deformată. Uneori, nu mă văd deloc.

Dezamăgire.

Timp care nu curge.

Știu. Nu are nici un rost să-ți explic că nu sunt așa, că nu am vrut să ajungem aici.

Nu, nici eu nu vreau „timp” sau pauză.

Vreau să tăiem funia asta în două și fiecare să facă ce vrea cu bucata lui. Eu o iau la dreapta și merg-merg-merg departe. O ascund undeva și peste o vreme am s-o plantez în pământ, la soare, și o să-i torn apă. Apă curată. Neapărat curată. Și atunci, ea va înflori cu amintiri frumoase. O voi putea privi zâmbind, amintindu-mi dimineți, sori, mări, drumuri.

…..

Știi păsările alea care se așează pe o creangă uscată, gata să se rupă? Crezi că ele se bazează pe destin? Speră să nu se rupă creanga cât stau ele acolo?

Nu. Se bazează pe propriile lor aripi.

Mă am pe mine. E tot ce am. Sunt tot ce am.

Ah, dacă ai ști câte lucruri minunat de nebune am făcut. Din răzbunare, din curiozitate, din „amânate”, din „visate”. Din toate alea pe care nu le-am făcut noi, pentru că nu aveai timp, le considerai imorale, ziceai că ne costă prea mult sau spuneai că-s pentru proști sau cei care nu au crescut încă. Din toate alea pe care nu era să le fac niciodată.

….

Tu … ești străin. Ești departe.

Ești mirare.

Uitare.

Ești timp care nu curge.

http://www.youtube.com/watch?v=TlUxKq-vaX8

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • el citeste toate astea :)? eu nu stiu ce as face in locul lui…

    LILIANA 23 mai 2013 12:56 Răspunde
  • Liliana, daca ar fi fost genul caruia sa-i pese, nu s-ar fi metamorfozat niciodata in „timp care nu curge”. Mai bine sa nu citeasca, tot n-ar pricepe…

    Marilena Guduleasa 23 mai 2013 13:11 Răspunde
  • din obișnuință, era să dau like la răspunsul Marilenei :).
    @Liliana – n-am nici cea mai vagă idee. important e că pot eu să scriu despre asta. și să apăs și butonul de „publică” după asta…

    zinazen 23 mai 2013 13:28 Răspunde
  • ti-am mai spus ca imi pace tare, cum scrii ? :)..si daca ti-am mai spus,e voie sa iti mai spun o data ?

    dana 23 mai 2013 15:51 Răspunde
    • DA! 🙂 poti sa-mi mai spui de cate ori vrei, e atat de placut 🙂
      multumesc din suflet!

      zinazen 23 mai 2013 16:00 Răspunde
  • Zina, scrii atat de…atat de… de citit pe nerasuflate!

    Claudia 23 mai 2013 16:02 Răspunde
    • multumesc, Claudia!
      am mare noroc ca ne putem intalni prin cuvinte.
      o seara frumoasa!

      zinazen 23 mai 2013 16:15 Răspunde
  • Si totusi…de ce povestea e ” cap-coada-cap”?

    Liliana B. 24 mai 2013 7:16 Răspunde
    • pentru ca povestitorul este in momentul zero – este al lui, este tot ce are si este din nou in stare sa se mire.
      cred :)…

      zinazen 24 mai 2013 7:54 Răspunde
      • Sau este in stare s-o ia de la capat, nu? 🙂

        Liliana B. 24 mai 2013 12:10 Răspunde
        • exact :).

          zinazen 24 mai 2013 13:07 Răspunde
  • Mai rau decat sa fim straini, este acela de a ne înstrăina
    Decât singura in doi…mai bine taie funia în 2…

    elena lena 24 mai 2013 12:54 Răspunde
    • Elena, tot timpul mi-am dorit sa pot sa imi dau seama de momentul in care incepe instrainarea. pentru ca ma gandesc ca atunci – se mai poate face ceva. asa cred …

      zinazen 27 mai 2013 6:58 Răspunde
  • Referitor la comentariul Elenei: Taie funia in cate vrei tu, daca asta vrei, dar nu te opri din scris!

    Liliana B. 24 mai 2013 14:14 Răspunde
  • Frumos. Scris bine. Redai bine trairea – aproape palpabila,”simtibila”. Descris bine golul care „s-a ajuns” stapan al doua inimi ce-au plecat de la indragosteala. Paradoxul curgerii concomitente a sleirii si a insufletirii – sa taiem si de la capat. Frumos.

    Rox 26 mai 2013 19:12 Răspunde
    • multumesc frumos, Rox!

      zinazen 26 mai 2013 19:32 Răspunde
  • Zina Zen, daca vrei, poti sa spui, pur si simplu, ca nu mai este, din moment ce nu mai sunteti. Cred ca va fi mai bine asa. Si, da, te ai pe tine. Pentru un timp e destul atat.
    Felicitari, prinzi mereu esenta, Zina Zen!

    Moi 26 mai 2013 21:37 Răspunde
    • Moi, mai suntem. eu aici, el acolo.
      eu, a mea – el – strain.
      am recitit acum postul (e din categoria scrierilor care vor si trebuie sa iasa din mine, le scriu in 5 minute, dar nu le recitesc, nici macar pentru greseli). azi l-am recitit, atent, detasat.
      suntem. dar nu asa ca la inceput si nici asa ca la sfarsit.
      te pup si mersi pentru toate cuvintele tale !!!

      zinazen 27 mai 2013 6:43 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title