„“

sssst…

de

Sunt zile, în care spui „ssst”, „mai târziu”, „hai altă dată”.

De obicei, spui asta oamenilor foarte apropiați, și știi că vor înțelege că acum arde la muncă, acasă sau în alt loc căruia anume acum îi dai importanță maximă. Nu ajungi la cafele, la botezuri, la cine organizate pentru tine sau întâlniri de despicat firul în 7856 :).

Pentru că îți place să crezi că unele lucruri, în altă parte, depind exclusiv de tine. Și-ți place să-ți închipui că ești aproape de neînlocuit. Și numai tu știi să faci asta sau astlaltă. Și dacă e făcut de capul și mâinile tale, e bine.

Și zici „mai târziu” și „hai altă dată”, deși nu-i corect. Simți asta.

 

Sunt zile când crezi că e în zadar. Și zile în care crezi că nimeni nu vede, nu-și dă seama de efort, de nervi, de … alegerea ta de a face asta și nu cealaltă. Zile în care pierzi apeluri, informații, lucruri importante. Zile în care îți promiți că gata – termini asta și o iei de la capăt, altfel. Întorci foaia.

Doar că … poți schimba foaia. Chiar poți. Începi să scrii o pagina nouă de viață, numai că scrisul e tot al tău. E cel pe care ți l-ai format la 5-6 ani, când desenai bețisoare, cercuri și colorai cu galben soarele.

Așa a fost și mama. Așa fost și bunica. Așa au fost modelele tale.

 

Eu nu cred în dorințele astea cu „plec într-un oraș nou, să încep o viață nouă”. Oriunde ai pleca, te iei și pe tine, așa cum ești, așa cum te-au făcut mama, tata, pământul, viața, gândurile, experiențele, cărțile, iubirile, trăirile, vacanțele, oamenii, plecările, alegerile, bețișoarele, cercurile și soarele colorat în galben.

 

E vineri.

„Sssst” – eu iau pauză. Mă așteaptă niște cafele, întâlniri și fire de despicat în 7856  :).

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Am revelatii cand iti citesc postarile. Recunosc, din propriile frustrari transformate in intrebari despre mine insami si a ma accepta indiferent de cum ma vad altii. Nu mai vreau sa par o victima dar am fost supusa la multe judecati, si daca nu veneau din partea unor persoane de care imi pasa nu eram asa de afectata. Revenind la subiect, am plecat si eu candva, nu din oras, din tara, manata de gurile celor care imi tot spuneau: pleaca, schimba ceva, nu ai ce face aici. Am plecat si m-am intors exact cum am plecat. Apoi, o alta fiinta draga care ma tortureaza imi spune sa ma mut in Bucuresti si sa ma gandesc la intrebarea: tu unde ai crescut?(desi am cam crescut pana acum,27…) Si sa ma arunc in neant fara sa imi spuna ca ea ma va prinde. Am ramas si atunci pe ganduri, oare eu care traiesc in Buzau sunt inferioara propriului eu care ar trai in Bucuresti. As fi altfel? Dupa spusele tale, nu. Conteaza asa de mult cand eu ma pot bucura si intrista la fel si in Buzau si in Bucuresti? Dincolo de toate astea insa este si menirea, cred, cel putin la mine…
    Sa ai un week-end minunat cu limonada, oameni dragi si cafele! 🙂

    Georgiana 28 iunie 2013 18:32 Răspunde
    • limonada?
      dupa saptamana pe care am trait-o, tequila, baby :)!
      despre Buzau – care este un oras minunat, btw!
      eu stau din ’96 in Bucuresti. mi-e drag, e al meu, eu sunt a lui. ador sa-mi iau oamenii dragi de la aeroport sau gara, sa-i duc prin oras, pe sub oras, pe deasupra orasului…
      dar daca s-ar putea (si nu ma spuneti nimanui :)) m-as muta intr-o zona linistita, muntoasa, curata. cu un ecosistem nealterat, cu oameni simpli, minunati. ai mei zic ca m-as plictisi in 2 saptamani, dar eu nu cred… eu mi-am luat ce e de luat de la un megapolis. si in lume pot pleca de oriunde, acum stiu ca pot sa fac orice.
      si – ca sa-mi incarc bateriile, stii unde plec? intr-un sat de pe malul Rautului, unde m-am nascut. acolo imi simt radacinile si-mi inteleg cel mai usor „intelesurile”.
      Georgiana – multumesc de comentariu – Eu’l tau e minunat, ca esti in Buzau, Bucuresti, New-York, sau pe Luna. pentru ca e al tau!
      si nu stiu cat e de la tema, dar am eu o trupa draga pe care o ascult muuuult, sunt de-ai mei, din Moldova – care canta cu atata mandrie despre faptul ca suntem din Moldova! Oameni liberi!
      http://www.youtube.com/watch?v=MYPor93WvVs

      zinazen 28 iunie 2013 18:53 Răspunde
  • Tequila s-ar putea sa nu coopereze cu temperaturile ridicate, de-asta spuneam de limonada 🙂
    Apreciez oamenii care isi iubesc radacinile. Eu, nehotarata si nesigura mai mereu…:(
    Si totusi am si eu un loc pe care il iubesc, e tot un sat, Sindrila.
    Frumoasa trupa, si melodiesi oamenii din Moldova!
    Mutltumesc si eu pentru raspuns!
    Limonada(eu) sau tequila(tu), sa inceapa weekend-ul 🙂

    Georgiana 28 iunie 2013 19:53 Răspunde
    • sa inceapa!!!!
      cred ca e cel mai asteptat week-end din ultimele luni :)!

      zinazen 28 iunie 2013 20:50 Răspunde
  • Uneori spunem ca vrem si ca e timpul sa intoarcem foaia, dar nu avem curajul.
    Mai mult de o coafura schimbata,o culoare de par sau un machiaj nou nu suntem capabile.
    Si-atunci,intervine viata, ne scutura, si ne obliga la schimbare, fortat.
    Ne trezim in fata unei situatii noi iar noua nu ne ramane decat sa ne adaptam la cealalta foaie.
    Sa ne incurajam ca totul va fi bine si sa asteptam ca timpul sa rezolve totul.
    Dar,asa cum bine ziceai,pe noua fila suntem tot cu scrisul nostru,bețișoarele, cercurile și soarele colorat în galben.

    Eu ma iau cu mine peste tot.
    Sunt cladita pe copilaria mea de la tara.
    Pe divortul parintilor mei.
    Pe casatoria esuata mult prea devreme.
    Pe fericirea si bucuria copilului meu.
    Pe toate experientele,incercarile si provocarile vietii.
    Si inca continui sa pun caramida,peste caramida in construirea mea.
    Si ma iau cu mine peste tot.

    Sa ai un week-and cu ganduri frumoase.

    monica b. 28 iunie 2013 20:32 Răspunde
    • multumesc, constructie frumoasa! si tu sa ai un week-end splendid!

      zinazen 28 iunie 2013 20:49 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title