„“

uneori, aș vrea să știu atâtea…

de

Uneori, aș vrea să știu să cânt. Mă gândesc cât de frumos ar fi, dacă ți-aș compune multe-multe melodii și te-aș chema la un concert într-o sală cu candelabre frumoase și oameni eleganți. Aș vrea să te văd surprins, emoționat. Aș vrea să-ți cânt, să te privesc emoționată de pe scenă. Să văd că înțelegi fiecare vers, fiecare zvâcnire, importanța și locul rimelor, al acordurilor, al …nostru. Cred că dacă ți-aș cânta, ai înțelege totul. N-ar trebui să-ți mai spun și altfel. Și-n freamătul ăsta, în energia asta curată, am ști că de acum încolo ne putem privi fără teamă. Și vreau să știi ce simt, dincolo de cuvintele mele rostite și gesturile de începător…

Aș vrea să știu să fac sculpturi frumoase. Aș vrea să am inspirație, har și răbdare. Să mă plimb prin lume, culegând gânduri și tresăriri despre frumos, transformând plimbările în sculpturi, sculpturile – în expoziții, expozițiile – în alte plimbări, în alte’ndepărtări ale lumii… Știu că această perioadă, de căutare a formei perfecte, ar fi cea mai fericită din viața mea. Mi-aș da seama foarte târziu despre asta, dar aș ști, în acel moment târziu, că am trăit-o. Ar fi frumos să las ceva despre mine – ceva despre căutarea formei perfecte… Oare un suflet poate fi sculptat? …

Aș vrea să știu să pictez. Să stau, aproape anonimă, într-un colț al galeriei, urmărind reacțiile oamenilor la picturile mele de pe pereți. Să calculez cât a stat fiecare în fața unei picturi, ghicind pentru fiecare om, potrivirea cu tabloul din față. Aș vrea să avem timp pentru povestea fiecărei culori și umbre de pe pictură.  Aș vrea să pot să-ți povestesc despre viziune și simț, reacții și apăsări, nesomn și  nestare…

Aș vrea să știu să dansez, să fac rochii, pălării, coafuri, machiaje, calcule, proiecte, brățări, liniște, lumină, fluturi…

Aș vrea să știu mai multe. Să poți vorbi cu mine oricând, despre totul. Tot timpul, despre orice…

Aș vrea să știu cum să fac ca să-ți fie ușor cu mine. Să fiu confortul și locul tău din lume. Să-ți fie liniștit și luminos. Să mă simți ca pe „acasă”. Să rămâi… Să fiu eu sensul căutării tale… forma ta perfectă…

Atâtea aș vrea să știu, uneori …

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Cred ca acesta este principalul avantaj al oamenilor cu har de la Dumnezeu. Reusesc cu atata indemanare sa spuna tot ce simt, sa redea frumosul si sa il ofere. Iubirea vine apoi de la sine la ei. Sau asa ar trebui.

    Moi 10 martie 2013 9:27 Răspunde
    • asa ar trebui sa fie la toata lumea. toti avem un har pentru ceva. cel putin, eu incerc sa vad in fiecare om cate ceva la care se pricepe mai bine decat mine, ca sa pot invata.

      zinazen 12 martie 2013 11:16 Răspunde
  • Tu stii sa scrii. Si e perfectiune in scrierea ta, in cuvantul tau, negru pe alb sau alb pe negru. Si mai e si culoare si sculptira si muzica din cea mai emotionanta…dar ma intind prea mult. Ai lasat deja ceva din tine, prin ochii cititori si sufletele simtitoare. E bine, esti pe cel mai bun drum! :))

    Andreea 10 martie 2013 11:39 Răspunde
    • sau alb pe negru 🙂 – frumos ai scris, Andreea!
      multumesc! (si zambesc cand citesc cuvantul „perfectiune”, desi stiu ca tu nu glumesti, dar tot mi se pare ca nu imi scrii mie :))

      zinazen 12 martie 2013 11:20 Răspunde
  • …nepretuita este aceasta parte a ta-de cautator,de om venit dinspre sine ,de iubire.Sa ai, zina draga, o primavara asa cum n-a fost alta!Cu pasari,rasete si corabii care sa iti aduca din Atlantide nenascute nerostitul,necerutul, dar asteptatul dar pe care il porti si il cunosti doar tu.

    mirare 10 martie 2013 18:56 Răspunde
    • multumesc mult, Mirare! sa ai si tu o primavara plina!

      zinazen 12 martie 2013 11:21 Răspunde
  • Dar cand nu te mai simti tu „acasa”, cand iti dai seama ca de fapt ai stat amar de vreme doar intr-un decor foarte asemanator cu „acasa” , cum stii atunci sa te reasterni la drum, simtind ca esti dans, pictat, liniste, lumina si fluturi?!… Draga Zina, raman muta cand constat cum imi dezvalui secrete adanc ascunse in sufletul meu de parca am fi povestit cu o seara inainte…

    Laura 12 martie 2013 12:38 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title