Mi-e dor de lunile de iunie de demult. De când afară mirosea a tei înfloriți și Dâmbovița, iar în casă – a cafea proastă, a sesiune, a pastile de țânțari și ciocolată Poiana. Televizorul era pe Atomic pe aproape „mute” și dădeam mai tare doar dacă era vreo melodie absolut specială. Erau vremuri în care credeam, cu prietena mea, că cel mai important în viață e să luăm note bune la examene. Eu învățam bine dimineața, ea – noaptea. Pe la 12 aveam pauza de mers la piață, luam mazăre verde, varză, morcov, ceapă, cartofi noi, cireșe, căpșuni. Seara, când era liniște, răcoare și întuneric, ieșeam din nou să ne limpezim mințile. Făceam o plimbare lungă, repetând, aproape fără voia noastră, subiectele de la civil sau procedura penală, cumpăram înghețată de la dozator și altă ciocolată Poiana. Mai făceam o pauză la bucătărie, cu înghețată, ceai, muzică de la casetofonul de pe frigider și multe planuri pe vară și viață.
—–
Șampon cu miros de mere verzi, cumpărat de la metrou de la Unirea, ventilatorul cu 2 viteze, ceasul deșteptător care suna undeva departe, ca să te trezești, să mergi până la el ca să-l închizi și să conștientizezi că „cel mai important în viață e să iei note mari la facultate”. Mă duceam la bucătărie, făceam cafea și mă uitam pe cartea Olgăi, să văd până unde a învățat noaptea trecută. Aveam același sistem de subliniere, de făcut fișe pentru a ține minte TOT… Zâmbesc… Nu țin minte aproape nimic și nu am folosit nici 10% din ce am învățat. Nu mai zic nimic de faptul că totul s-a schimbat în proporție de 80%…
Și am aflat că nu este deloc important să iei note mari la facultate :). Dar asta e altă poveste …
—–
Mi-e dor de lunile de iunie, în care nu aveam nevoie decât de pantaloni scurți, tricou, ochelari de soare și rucsac. Nu aveam telefon mobil, nu purtam ochelari de vedere și nu-mi vopseam părul. Ba da, mint, îl vopseam, dar din alte considerente :). Cel mai important era sa iau note mari, ca să plec învingătoare, acasă, la ai mei, să mă bucur de vacanța de trei luni, de vară, de timp, de tinerețe, de-ai mei…
—-
După licență, am dormit, în sfârșit multe ore și dimineața ne-am trezit și am plecat la mare. Neplănuit, spontan, independent … Ploua. Mergeam râzând fericite prin Constanța, cu o umbrelă în mână, întrebând trecătorii „Unde e marea?” Nu toți ne-au răspuns, dar noi am găsit-o. Am stat pe malul ei, urmărind cum picăturile de ploaie se transformă în mare și încercând să ghicim ce va urma după acest capitol, facultatea …
E iunie, e același parfum în aer – miroase a Dâmbovița și flori de tei, simt că ceva e foarte aproape, e foarte important și nu înțeleg … eu la ce examene vreau să iau note mari?..
Superba si adevarata descriere a unei tinereti traite in lunile iunie ale anilor ce parca au trecut doar ieri…..
Asteptam sa inceapa sa miroasa a tei- florile celui mai romanesc pom cu putinta, a cirese coapte sau rascoapte, a dulceata de visine fara samburi, a mamaie umblind mai incet un pic si desculta prin iarba curtii din spatele casei……….
Din pacate , din nefericire pentru mine nu am amintiri despre vremea studentiei cind eram mult mai tinara , dar ma bucur sa citesc aici despre nepretuitele diamante ale unei vieti traite cindva atit de deplin.Nu stiu sa raspund la intrebarea ta( daca nu te superi ca folosesc pers. a-II-a sing.!!) cu examenele, chiar as vrea sa stiu si eu care este raspunsul corect pentru mine – macar.
multumesc, Iris40. mi-s foarte dragi amintirile din studentie.
Ce frumos ai scris, parca am calatorit in timp!!! si eu, in mod inevitabil, cand simt miros de tei afara, parca imi vine sa ma uit pe cursuri si sa ma apuc de invatat. Cu toate ca am terminat facultatea de vreo 6 ani, iunie si inceputul verii m-a prins mereu invatand, ca un obicei de care tot incerc sa ma dezvat…
Verile cu vacante de 3 luni par tot mai departe, parca ma doare sufletul cand ma gandesc la ele si la cat de usor le-am alungat, o data cu primul job part-time, care imi „manca” din vara. Acum daca am 3 saptamani de concediu mi se pare o binecuvantare….
o, 3 saptamani legate chiar sunt o binecuvantare … 🙂
eu am mai facut 2 masterate, ca sa prelungesc viata studentiei, dar la al doilea, nu a mai fost la fel …
@Și am aflat că nu este deloc important să iei note mari la facultate.
stii, si eu eram de aceeasi parere pina a termina facultatea. Eu am avut o studentie foarte vesela cu perepetii, etc. si invatam doar pentru mine (trebuie sa recunosc, ca chiar invatam si imi era in cot ce note luam), nu pentru note. Fiindca nu „alergam” dupa note, am terminat facultatea cu media 7.00 si eram fericita, ca am cunostinte si sunt notele mele bine meritate, fara „pile”. Si iaca am ajiuns la un timp cind imi era rusine sa arat diploma, pe motiv ca era media foarte mica, sau am vrut sa aplic pentru studii postuniversitate si nu mi-au acceptat actele pe motiv ca media este mica in diploma, etc. Si atunci am inteles, ca este important sa iei note mari la facultate.
sa nu-ti fie nicodata rusine sa arati dimploma si sa nu-ti pierzi increderea in tine. am fost la interviuri la care angajatorul nici nu s-a uitat in diploma. la un job foarte bun, m-a luat pe loc, fara experienta, dupa o discutie „interesanta”. peste cateva luni, l-am intrebat cum de m-a luat si mi-a zis ca i-am raspuns la o speta din drept international privat cu „asa imi spune intuitia mea feminina” :))))).
este adevarat ca atunci cand am aplicat pentru o bursa in Japonia, a contat media din diploma, dar in viata, in raporturile mele de serviciu – nu m-au ajutat notele, ci experienta, iscusinta de a cauta repede unde trebuie 🙂 si multe altele…
poate o sa vina vorba intr-o zi si despre asta 🙂
Din pacate, nu am avut note foarte bune in facultate dar cred, cu tarie, ca este foarte bine sa ai note bune in facultate. Colegii mei, sefi de promotie si nu numai dar cu totii cu note foarte mari, s-au realizat frumos profesional si, cred, ca toti cei ce au facut o facultate doreau o realizare pe masura efortului lor. Este adevarat ca azi, sunt tot felul de facultati cu tot felul de absolventi. No comment.
Daca nu am stralucit la note, a fost vina mea, insa cei mai frumosi ani ai tineretii in perioada aceea au fost iar visurilor de atunci le puneam aripi ce ma faceau sa zbor suus, sus de tot. Culmea ca nu am cazut in nas niciodata. Ce tii si cu tineretea asta navalnica si atat de increzatoare in ea… Bat-o norocu s-o bata si ferice de cine o are! 🙂
eu am avut niste colegi – persoane atat de incolore, care acum sunt prin topuri grele si duc o viata la care nu a sperat nici rectorul universitatii, asa ca … nu ma mai mir de media din diploma a nimanui.
unii – foarte buni la drept, acum iau premii pentru regie, altii – foarte buni in cibernetica – spala mesele in tavernele din Dublin, bancheri care au renuntat la serviciu si traiesc din „idee nu am” ce …
la un moment dat, cred ca trebuie sa iti asculti sufletul si sa faci ceea ce iti place.
iar de tinerete – eu sunt voluntar intr-un proiect, sunt mentorul unui student strain venit la studii in Bucuresti. Doamne, cata energie imi dau – au 19-22 de ani, se plang ca nu le ajunge timp sa invete, isi fac o mie de griji cu examenele, dar sunt atat de dulci, de verzi si de frumosi… atat de bine ma simt cu ei, in lumea lor 🙂 cu examene si planuri :).
si ma asculta ca pe unul mare, iar eu am impresia ca si eu am maine examen, iar peste o saptamana, plec in vacanta … 3 luni, cu ai mei, acasa …
Zinazen, foarte frumos! Ca ai asa de multa tinerete in preajma ta. Cu adevarat e revigoranta nu ma indoiesc. Foarte frumos si ca pelci in vacanta cu ai tai, acasa, trei luni 🙂
Nu am vrut sa insist prea mult referitor la note, deoarece chred ca sunt oameni meritosi, cu note foarte bune si care pot fi mandri de ceea ce au realizat. Insa cunosc si eu o figura foarte marcanta azi, a carui nume este in topul financiar al Romaniei, care au fost o catastrofa in scoala pe care a terminat-o numai Dumnezeu stie cum. Despre oameni cu diplome stralucite care sa duca o viata paupera, personal nu cunosc. Nu ma indoiesc insa ca sunt si dintre acestia, din pacate.
Acum suntem in plina vara, capricioasa trebuie sa spun cu oarecare ingrijorare, si gandul la concedii si vacante este in mintea oricui. Si in mintea mea, desigur.
Va doresc vacanta de vara cat mai frumoasa! 🙂
era „am impresia” in fata 🙂 ar fi frumos sau poate mi-ar fi dor de birou, nu stiu. cand sunt cu studentii, am impresia ca si eu plec peste o saptamana :). dar nu 🙂
…mmm,miroase „aprig”a tei,asa-i.Si se-aude sunand in iarba care creste,tot jadul imparateselor ce astazi nu-s.Mi-e dor si mie de-un iunie,de unul ce inca n-a fost ,si tocmai de aceea il pandesc.:)Mi-e dor de plecat in concediu,categoric.Iar tu,esti ca un cos de cirese,Zina Zen!Vara frumoasa !