E ciudat. M-am făcut din nou mică și aștept. Să am iar răbdare, să am din nou aer.
Număr minutele care trec îngrozitor de încet, contabilizez gândurile, le împart în bune și rele. Inspir și expir cu măsură, ca-n vremuri de criză. Mă trezesc atent, poate ești încă aici (?!?!).
O să vină. Eu știu că o să vină ziua în care voi înțelege cu adevărat de ce ne-am întâlnit.
Se bat în mine geniul cel rău cu cel bun și mă simt întoarsă din drum. Dar nu știu al cui e drumul. E al meu sau al nostru?
Văd clar, și-apoi imediat nu văd deloc … Și când nu (te) văd, pot să jur că nici nu exiști.
Exiști?
Urăsc și iubesc să știu că cineva poate răpi atât de ușor sufletul din corpul meu.
Vreau să zbor pur și simplu, fără să mă învețe cineva. Vreau să zbor, fără să știu cum se face. Oare oamenii pot face asta, sau trebuie să te naști cu aripi?
Vreau să nu mă tem să închid și să deschid ochii.
Nu vreau reguli, nu vreau locuri în care să ne ascundem și lucruri pe care să nu ni le spunem.
Vreau să ne dăruim toată libertatea din univers și exact asta să ne lege definitiv. Se poate?
Aseară m-am speriat. Rău. După mulți ani, mi-a fost frică. Am închis cât am putut de strâns ochii și am încercat să-mi amintesc toate rugăciunile, toți oamenii pe care-i iubesc, toate locurile care m-au lăsat fără respirație. Când mi-am adunat tot curajul și am deschis, atent, ochii, nu erai aici.
Exiști?
esti grozava!!! ma regasesc in postarile tale parca tot mai mult. imi dai energia si curajul sa ma regasesc in fiecare zi. oare EL exista? pentru mine da, EL exista, doar ca exista si o ea..
of.
ei, da of!!!
si tu esti o ea. si existi.
„Doar ca exista si o EA” . Acest „mic amanunt” are o mare importanta . De fapt are importanta pe care o da EL .De EL depinde in final care din voi va fi pina la urma „cealalta femeie” din viata lui .
depinde de EL….. poate ca eu nu sunt EA!!! e un proverb, in engleza suna cam asa „SOMETIMES THE HARDEST THING AND THE RIGHT THING ARE THE SAME” Poate ca totusi ar trebui sa incerc sa fac ce e mai bine pentru mine…
Ella, cand o sa te cunosti cu adevarat, o sa stii ce e mai bine pentru tine. asa ca, decat sa te consumi pentru altii, sau pentru ceva de ce nu esti sigura (eu acum vorbesc mai mult pentru mine :)), cheltuie timp, bani si energie pentru tine. sa te afli si sa te cunosti.
hai ca m-am facut cu urmatoarea tema de text 🙂
o zi superba, draga mea!
parerea mea, ca femeie trecuta prin cateva (nu tare multe :)) experiente, este ca aceasta schema poate fi acceptata in cateva cazuri strict si delimitativ prevazute de inima :). stiu ca sunt situatii de viata si de moarte, in care nu conteaza absolut nimic altceva/altcineva si nimeni nu mai poate controla timpul si miscarile. stiu, inteleg, accept, am fost si eu prin niste filme mai ciudate :). dar ar fi minunat ca fiecare om sa stie exact ce vrea, sa aiba curajul de a face o alegere, sa incheie ce e de incheiat, sa plece de unde nu e iubit si sa iubeasca unde e iubirea aia adevarata.
dar viata … uneori are niste moravuri tare usoare …
Subscriu la cele spuse de Ella. Doar ca exista El, exista o ea si mai exista un El…
Multumesc Zina, zana mea cea buna, pentru postari! E atat de bine sa imi beau cafeluta alaturi de cuvintele tale!
Un weekend reusit!
Criss, multumesc frumos!
Imi pare rau ca nu am cate o poveste pentru fiecare dimineata, dar intr-un fel, ne bem cafeaua impreuna :).
Existam toti ! E loc sub soare pentru toata lumea ! Existam pentru noi insine , existam unii pentru altii , existam unii fara altii , exista si altii pe linga noi . Important este ca existentele noastre , atunci cint se intersecteaza sa nu provoace nimanui nefericire ,insa de multe ori asta e inevitabil.
Da Mariuca,e inevitabil sa provoci suferinta.Dar suferinta poate fi de doua luni,hai sa zicem pana-si ia inima in dinti si noua iubire si se duc.Sau suferinta poate fi de ani.Si atunci vin si spun,daca tu esti ea pentru el,s-ar hotara.Dar daca trec sapatamani,luni, ani chiar si el e cu doua ea,cred ca niciuna nu e ceea ce-si doreste el.Eu sunt prima ea.Si de mai bine mai este o ea si-un singur el,vai de el.
Asa e, Mariuca – dar de unde stim noi care e nefericirea altuia?
ma gandesc ca am suferit atata timp aiurea, punandu-i in carca unui om niste chestii, de care, saracul, probabil nici nu stie. eu sunt responsabila pentru mine, sentimentele si trairile mele. nu merge? pleaca. nu poate? lasa-l.
toate se iarta si se uita. dar cu timp, rabdare si credinta. timpul nostru, credinta noastra si rabdarea noastra. 🙂
Zinazen,sa plece cui i s=a facut de plecat.
Cam asa-i dragostea!
dragostea-i in atatea mii de feluri, oh :). nu ne ajunge o viata sa ne miram.
o zi superba, Liliana B. !
Eu cred ca exista! 🙂
Georgiana, m-a invatat cineva sa nu mai vorbesc cu „eu cred”, „eu sper”, ci cu EXISTA! 🙂
🙂
ce interesant ca aici poti sa-ti spui of-ul, cand crezi ca doar tie ti se intampla sa ai fluturi in stomac, sa-ti fie atat de dooor, sa vrei sa fii EA , sa-l ai pe El langa tine, te regasesti in alte povesti si marturisiri. zina intr-adevar esti o zana, o zana buna care ne transforma pe fiecare dintre noi in printese putin cate putin!!
suntem niste printese, intr-adevar :).
Multumesc, Ella, ma bucur ca-ti place „acasa” la mine 🙂
Pingback: On clouds | Irma'sKiss