unele sfârșituri nu au început

Pentru unele întrebări nu există răspunsuri, iar unele sfârșituri nu au niciun început.

Trăim într-o lume în care suntem împinși unii spre alții și nu tot timpul înțelegem de ce ne întâlnim, de ce ne despărțim. De ce se întâmplă, de ce nu.

Eu nu cred că în viață cel mai important lucru este să știi ce vrei. Nu cred în dorințe puse, rugăciuni fierbinți și atrageri de destine.

Eu cred în oameni. Trebuie să știi cum ești. Să te afli. Cine ești. Ce-ți place și ce nu, ce te înduioșează și ce te bucură. Unde vrei să ajungi și ce nu ai mai repeta niciodată. Trebuie să știi care-ți sunt limitele. Trebuie să ajungi la un fel de maturitate, în care să-ți asumi meritele, laudele, faptele bune, înfrângerile, pierderile. Trebuie să ajungi la un moment în care să nu te simți niciodată singur. Există atâta frumusețe în lumea asta – trebuie doar s-o vedem. Dar o vedem, numai când ne știm și ne cunoaștem.

În asta cred eu – în puterea propriei aflări și cunoașteri.

*****

Una din poveștile de dragoste care merită azi a fi povestită este una cu final netradițional. S-a terminat cu o despărțire. Ei nu se mai văd, nu-și scriu, nu-și trimit mesaje de crăciun sau zile de naștere. Dar fiecare își va aminti cu drag de celălalt. Fiecare zâmbește de câteva ori pe zi, când face involuntar asocieri cu celălalt. La cafea, pe stradă, înainte de somn, vara, iarna, oricând. Fiecare vede în umbra sa, o bucățică din umbra celuilalt.

Când a cunoscut-o, a admirat-o din prima secundă. Zbura, în loc să meargă, șoptea când nu mai avea aer, și găsea în absolut orice, sens și bucurie. Mulțumea excesiv. Oricui și tuturor, pentru tot. Era atentă la nori și noaptea, întindea mâna spre cer. Ori dădea, ori lua o stea de acolo, nu știu. Era uimitoare. Așa era și așa o vedea el.

El nu avea nimic înăuntru – totul era șters. Nu avea sentimente, nu credea în nimic. Cinic și arogant, îndurerat și pustiit, s-a retras într-un colț al lumii și privea de sus cum apa curge și pietrele rămân. Până într-o dimineață, când ușa lumii lui s-a deschis și a intrat ea. Într-o secundă, l-a izbit un val nou de energie și prospețime.

S-au întâlnit ca doi copii. Se priveau, mirați și curioși, și niciunul nu putea face niciun pas, nici înainte, nici înapoi.

*****

„Învață-mă să fiu fericit, ca tine. Vreau să mă mut în lumea ta.”

*****

Ea credea în oameni, cum crede și acum.

Credea în el. Credea că dacă vrea, el o să poată să uite. Și să ierte. Și să lase în spate. Întunericul, minciuna, trădarea, durerea, nedreptatea, disperarea… Credea că dacă va fi cu ea, va vedea și el sens și bucurie în orice.

Și el credea în ea. Dar nu mai credea în el. În fiecare zi căuta resurse, căuta locul în care a fost cândva certitudine și siguranță, dar se pierdea din nou în aceeași ceață, care nu mai dispărea odată. Încerca. Privea și el norii, focul, zăpada, o privea pe ea și făcea totul întocmai ca ea. Îi era liniștit și bine, o iubea chiar, dar uneori, când nu se aștepta niciunul din ei, apărea câte o prăpastie în care el alegea să cadă.

Ea credea în el în continuare. Îl iubea. Știa că fiecare om trebuie să-și trăiască toate temerile. Îl aștepta, îl ținea de mână, îl înțelegea.

Și acum crede în el.

Dar ceva s-a întâmplat. Într-o zi sau în timp, nu știu.

*****

Nu poți învăța fericire de la un om. Un om te va ajuta, te va iubi, te va ghida, te va aștepta și ține în brațe când ți-e teamă, dar nu te poate învăța fericirea lui. Fericirea ta e a ta. E personală. Alegi din simțuri și culori, încerci mii de gusturi și construiești. Fericirea nu o găsești în cutia poștală. Nu o poți fura, împrumuta sau cumpăra. Dar poți avea noroc de un om bun care te poate ajuta s-o vezi. S-o simți. Un om care te face să crezi din nou. În viață, în iubire, în tine.

Nicio întâlnire nu e întâmplătoare și ne ies în cale oameni care fără ca să știe că pot, vindecă răni care nu se văd.

De ce ne întâlnim, de ce ne despărțim? De ce se întâmplă, de ce nu?

Pentru unele întrebări nu există răspunsuri, iar unele sfârșituri nu au niciun început.

Eu nu stiu ce canta, dar am facut o asociere care m-a facut sa zambesc. Melodie georgiana.