Anul ăsta fac 34 de ani.
Mă pricep să fac una-alta, să aduc oameni diferiți împreună, să leg/dezleg, să … Ah, sunt multe lucruri pe care am învățat să le fac …
Nu mă învăț minte să nu amân, să nu ies din casă ca o cerșetoare când arunc gunoiul (vecinii mei sunt nedumeriți dacă în apartamentul meu stă o persoană sau două :)), sunt repezită uneori și dau câte 2-3 pagini mai departe, mă enervez pe mine de suficient de multe ori cât să scriu 7 enciclopedii despre relația de prietenie dintre tine și toți cei care trăiesc înăuntrul tău :).
Am două case – una’n Moldova și alta’n București și iubesc drumul dintre ele. Acești 450 de kilometri mă transformă de fiecare dată… Nu din una-n alta, de fiecare dată e altfel … Greu de explicat, greu de trăit, imposibil de înțeles mecanismul ăsta.
Sunt cum sunt: și rea, și bună. Și nebună.
Mă iubesc/dezamăgesc/reîndrăgesc/amăgesc/iert/iubesc/uit/cad/zbor … Ca toată femeia :).
Am câteva certitudini care-mi întăresc pământul de sub picioare și câteva îndoieli care nu mă lasă să zbor și mă leagă de pământul de sub picioare. Ca toată femeia :).
Acum mă clatin, ușor. Nici nu-ți dai seama, pentru că mi-am ascuns frica sub gene și am închis strâns ochii – doar până mâine.
Promit: până mâine.
Dar altfel, nu cresc, baby :).
—–
Mă uitam cu câtă atenție și grijă își alegeau oameni dragi mie cuvintele pentru urările de iarnă. Să fie din suflet, să fie adevărat, să fie potrivit, să fie pentru mine, să fie … :).
O să fie, dragii mei. Totul o să fie!
—–
Doar că…. Nu cred în căsătorie cum cred alții. Cred în întâlnirea dintre două mari iubiri, de fapt. Pentru că indiferent de felul în care știm să măsurăm timpul, la un moment dat, se întâlnesc două veșnicii și… știți și voi, nu mai contează cum vom rezolva pentru mâine, cum vom îngropa „ieri”-ul și cum vom împărți pe din două, totul…
Și vorbind deschis și practic, nu vreau să găsesc un bărbat potrivit pentru a-mi fi soț, în sens comun și clasic, iar peste doi ani să mă găsiți în căutări de-un bun prieten sau un bun amant.
Lasă-i să vină toți odată-n unul: hotărât, experimentat și sigur. Mai târziu, dar pentru totdeauna.
O să fie :)!
ce frumos scris, uneori chiar am senzatia: casatoria strica totul, nu inteleg ce se intampla uneori cu oamenii care acum un an se iubeau, s-au casatorit si paradisul s-a distrus…
Daragusha, daca e sa se strice ceva, nu are legatura cu casatoria in sine.
pur si simplu crestem 🙂
si-n plus, cu parere de rau, oamenii traiesc intr-o cutie. si iubesc tot in cutie :(.
si paradisul ni-l facem singuri – cu tot cu mere in el :).
si iarasi frumos!!!
mmmmmmmm multumesc 🙂
Si eu o sa ating aceeasi varsta anul acesta si daca ma intreb in sinea mea „Ce am facut pana la 34 de ani ?” o sa-mi raspund sagalnic fara remuscari ca am facut numai nazdravanii din cea mai pura buna intentie.In rest nu m-am invatat minte niciodata, nu sunt carismatica, nu am invatat sa-mi construiesc o imagine buna in societate si nici nu stiu sa ma apar asa ca evit cat pot de mult,enorm. Un fleac -in rest sunt bine 🙂
eu abia am invatat cum sa-mi fie absolut egal de imaginea mea in societate 🙂
in rest, si eu sunt bine 🙂 (sa scap si de clatinatura asta 🙂 si gata :))
Veverita cum te stiu! :*
http://violetik.wordpress.com
asta pentru ca m-am facut si eu roscata 🙂
Pai da 🙂
Любовь – это купание, нужно либо нырять с головой, либо вообще не лезть в воду. Если будешь слоняться вдоль берега по колено в воде, то тебя только обрызгает брызгами и ты будешь мёрзнуть и злиться.
:)))))))
true true!
E interesant totusi cum toata lumea incearca sa te incadreze in anumite tipare – daca nu esti maritata, iti doresc din suflet sa iti gasesti mire, iar daca esti maritata iti doresc din suflet si cu ardoare chiar de ziua ta – sa iti „apara” copiii, chiar daca tu nu ai manifestat inca dorinta de a face copii 🙂 si toate dorintele sunt din suflet si din bunatate si venite de la aproape toti oamenii dragi.
La un moment dat, iti da impresia ca esti doar o marioneta care trebuie sa faca una si alta si pe a treia.
Sunt o „marioneta” fericita, de altfel. Doar constatam faptul 🙂
slava domnului, fericire exista 🙂
:)exista, si tu cred ca stii acest lucru :), cel putin asa pare 🙂
Frumos mai cresti tu 🙂
Eu nu tin neaparat la casatoria cu acte. Adica nu mai tin – intr-o vreme mi-am dorit-o mult, na, am experimentat, am vazut cum e si am inteles ca dorintele mele sunt mult mai profunde de atat. Si da, si eu cred in intalnirea dintre doua vesnicii 🙂 Bineinteles cu un rost, caci nu-i asa, in fiecare intalnire exista un sens, o lectie si astfel evoluam/ crestem.
Anul trecut am implinit 27. Anul asta, acusica implinesc tot 27. Iar la anul, normal, voi implini tot 27 🙂
totul are sens, asa e !!!!
eu cand aveam 27 de ani, deja spuneam ca am 30. atat de tare asteptam sa am 30 … nu stiu de ce. simteam ca 30 e cool, libertate, independenta.
la 27 abia am inceput sa scot capul din cutie :). asa ca – 30, 33 acum, 34 in martie – anii mei, valoarea mea :))).
atata timp cat se simt bine cu mine si cei de-o saptamana si cei de 82 de ani – inseamna ca am fix cat (imi) trebuie :).
„Nu cred în căsătorie cum cred alții. Cred în întâlnirea dintre două mari iubiri…” – poate ca din aceasta cauza unele casatorii ajung sa se destrame, pentru ca fiecare realizeaza ca iubirea adevarata nu era acolo…
Foarte frumos ai scris!
Cu drag,
Andres
Multumesc, Andres!
fericirea nu are definitii stricte draga mea.ce te face fericita pe tine nu va face pe altul…a intalni marea dragoste in viata asta este o mare taina,din pacate nu e data tuturor.sunt 2 jumatati care se cauta si unele se gasesc.uneori cred ca sunt rasfatata din acest punct,in alta parte am pierdut parintii minunati,profesional.dar facand suma tuturor cred ca sunt un om fericit.numai bine si multa fericire in anul care a inceput bine pentru noi…se spune ca este un an special in zodiacul chinezesc,sa vedem
ai mare dreptate, Lumi – chiar e o taina. eu stiu ca totul are un sens si lucrurile se intampla cu un scop si vin cand suntem pregatiti 🙂 – in teorie (si un pic si in practica :)) – stiu totul foarte bine :). pana intr-o zi cand nu mai inteleg nimic (de bine) si incep sa ametesc 🙂
multumesc pentru urari, la mine 2012 a fost un an minunat, 2013 a inceput foarte bine, asa ca, traim si ne minunam mai departe.
La multi ani si multumesc inca odata pentru cuvintele tale!
I-am dat share pe FB, ghici ce a zis sora mea? „ce ti se mai potriveste!!!”; singura diferenta e ca eu fac 35 :))); n-as putea sa-ti spun de cate ori l-am citit, ca n-am numarat, dar pot sa-ti spun ca de ieri sunt mai bine! Iti multumesc!
:)))
azi Facebookul mi-a zis ca e ziua internationala a lui „Multumesc”, asa ca … ma bucur ca simtim la fel si Multumesc si eu!
Si mie imi place cum scrii..te-am descoperit in aceasta seara..am sa mai trec pe la tine..in unele rinduri ma regasesc..poate pentru ce suntem de-o virsta..poate , pentru ca am crescut..
Multumesc frumos, Levantica! Te astept cu mare drag!