Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează și devine infinit de mic, el se transformă în punct și atunci zice: „Acesta este punctul meu de vedere.”
David Hilbert, matematician.
Pentru că tot timpul există echilibru, aproape peste tot, ziua de ieri mi-a adus un lucru minunat. Minunat, de la „minune”. Cu o seară mai devreme am avut o surpriză extraordinară cu un concert de blues, în orașul meu torid. Seară, un pic de vânt, concert în aer liber, porumbei zburând deasupra noastră, Carol pe cal, Ateneul în stânga, Muzeul Național de Artă în dreapta …
„Blues is sex” a zis A.G. Weinberger și ne-a cântat așa, cum unii nu știu nici să gândească… O noapte prea scurtă, după un asemenea recital. Ah, j’adore când cineva face muzică cu inima, cu capul, când chitara este prelungirea sufletului și un străin, de pe o scenă înaltă îți transmite sunetul direct în vene…
Dimineața devreme, înainte de a-mi suna alarma, primesc sms: „Ileana s-a născut la 6 dimineața. 3,654 kg, 55 cm”. Mă emoționez atât de tare, încât pot să răspund doar cu „Pup. Cuprind.” Dau send și încep să mă cert – aveam atâtea de exprimat, spus, plâns și râs!!! Cum doar pup și cuprind? S-a născut Ileana! La Moscova! A născut-o B, pe care o iubesc de mor. Ileana este un fruct al unei iubiri incredibil de frumoase. Este o minune de 55 de cm care vine pe lume să ne bucure și iubească. Când mi-am dat seama de întreg momentul – cu tatăl Ilenei, cu mama mamei Ilenei, cu kilometrii idioți între mine și Ileana, m-au apucat durerile de suflet…
Ileana este o norocoasă. Tatăl ei, când a cunoscut-o pe superba ei mămică, i-a dăruit un covor alb pufos și i l-a pus jos, lângă pat: „Să-ți fie cald și moale în fiecare dimineață, când te trezești.”
Și nimic nu s-a schimbat, decât în mult mai frumos și bine.
—-
Așa oameni am lângă mine (cu toți kilometrii idioți dintre noi…).
Ăsta este orizontul meu.
Cui ii mai pasa de kilometrii aia idioti ? Doar ne-au explicat la scoala ca distanta fizica nu e sinonima cu distanta emotionala si poti fi foarte aproape de cineva aflat foarte departe pe axa fizica 🙂
Minunat orizont ai tu – zambet.
Iar puiului Ileana, sa-i fie drumul senin-lin.
Intr-o doara asa, ma intrebam ce se intampla cu orizontul cand devine infinit de mare 🙂
Multumesc!
Cand orizontul devine infinit de mare, nu stam egoisti si lenesi, bucurandu-ne de asa noroc 🙂 – ii luam de manuta sau nasturel pe altii si le aratam si lor ca se poate, exista si nu este greu :).
ii trezim :).
Doamne Zina cata dreptate ai legata de omenie, of ce sa entampla cu acesti oameni, de unde atat rautate si prostie? Cum sa nu vezi si sa intelegi o drama, cum ca sa fii atat de orb sa nu poti patrunde tulburarea acelui suflet? In rest, te citesc si pentru ce scrii te ador!
multumesc frumos, Roxana!
ai dreptate, cu parere de rau, unii oameni sunt prea mici ca suflete … 🙁
Cat de frumoooos ai spuuuus tooot tot!! Cat de frumoasa poveste de dragoste…cat de neimportanta e distanta (si eu stiu fooooarte bine asta)! Ce copil norocos sa aiba asa parinti! Sa fie sanatoasa si fericita toata viata! Si cat de minunata, extraordinara mi se pare poza pe care ai ales-o!! Si citatul!! Toooot! 🙂
multumesc! as fi vrut sa scriu mai multe, si in prima si in a doua parte a textului, dar … e suficient citatul si poza :). te pup!!!!!!!!!!!!!!!
Zina,felicitari pentru evenimentul placut din viata ta;doresc micutei si parintilor ei sa aiba sanatate ,iubire,intelepciune,multe impliniri.
Poza aleasa este frumoasa,sugestiva: un mic simbol al celei mai minunate creatii de pe pamint ,apartinind omului;creatie careia i se cuvine, intr-adevar, a fi pretuita pe masura…
Unul din motivele pentru care apreciez scrierile tale este umanitatea ce se contureaza mereu din si printre rinduri.
multumesc frumos, Lili!!!!
Ca de obicei: TE ADOR si IUBESC cum scrii!:):):)
ne vedem duminica la Zdob si Zdub! mi-e dor de voi!