Sunt niște momente în viață în care se întâmplă lucruri ciudate, minunate, importante, aparent chiar absurde. Apar sau dispar oameni, trecem cu ușurință peste pierderi, ne resemnăm cu înțelegere și … alegem, în sfârșit, cu înțelepciune. Adică cu inima.
Mai departe, totul e așa sau altfel, în funcție de acele moment prețioase și rare, când punctu-i galaxie și galaxia-i punct. Atunci afli și știi ceva important despre tine, clar și definitiv.
Sunt atentă la tot ce mă face să vibrez, să-mi încordez spatele sau să-mi întind aripile.
Sunt toată emoții, reacții, răbdare și recunoștință. Multă-multă răbdare, cât nu le-a ajuns altora, cândva, cu mine. Și recunoștință pentru răbdarea altora cu mine, atunci, acum, cândva, întotdeauna.
—-
Când eram mică, am văzut un film – „Șatra”. Geniul lui Emil Loteanu și al lui Eugen Doga, jocul lui Grigore Grigoriu și al Svetlanei Toma (datorită căreia am visat să fac actorie mulți-mulți ani), întreg filmul a fost o experiență vie. Dar momentul în care frumoasa țigancă oprește doi cai biciuiți de un bărbat orgolios, numai și numai cu ochii ei negri, a fost unul definitoriu în dezvoltarea mea de mai departe. Atunci am aflat și știut despre mine, cum voi crește și voi fi mare.
Lăsăm la o parte faptul că în film se poate orice. Vrajă, magie, putere, joc…
O femeie cu focul aprins în ea, hotărâtă și întreagă, poate să facă orice vrea ea. Niciodată, niciun bărbat nu o să înțeleagă de unde vine asta, chiar dacă anume el e scânteia care aprinde focul.
O femeie adevărată își are determinarea în vene, sub piele, în păr, în privire, mișcare, tăcere.
—-
Nu pretind că sunt o astfel de femeie. Adică … câteodată știu că sunt, câteodată chiar știu …
Dar din toată mulțimea asta de bărbați din lume, atât de diferiți, ciudați, perfecți, mincinoși, mămoși, geniali, extraordinari și-n alte multe feluri, mie-mi plac doar aștia cărora le plac femei cu foc în ele. Care merg zâmbind și legănând din șolduri, ca să se audă sunetul monezilor de aur de la brâul purtat pe coapse. Au mersul apăsat pentru că știu unde merg și zambesc complice pentru că știu de ce merg încolo. Au drum și libertate.
O femeie adevărată, când știe, poate să oprească doi cai mânați de oricine, cu mâinile goale. Nu e doar în film… Iar bărbatul, când știe, aude clinchetul monezilor de la brâul femeii potrivite.
frumos… si incurajator 🙂
optimist, da :)?
Multumesc!
faza cu caii eu am inteles-o oleaca altfel: o femeie poate opri cu privirea chiar si un animal, mai rar insa un barbat 🙂
Zobar are un rol deosebit in acest film … pe el nu l-ar fi oprit nimeni si nimic, niciodata… Nici in film, nici in afara lui 🙂
Zina Zen, cata adrenalina in textul tau! Ai perfecta dreptate, o femeie adevarata poate… cate sunt insa asa? Si cati barbati?… 🙂
asta e magia in care cred – aceste intalniri, intre asa o femeie si asa un barbat.
Tot cand eram mica am vazut si eu acest film, nu l-am uitat nici pana azi 🙂
Cand descoperi focul tiganesc din tine e …mmmmm! 🙂
si cel mai interesant e ca e mmmmm …. in primul rand pentru tine 🙂
„Satra”ramane un film emblematic in istoria cienmatografiei iar pe Svetlana Toma am desemnat-o cea mai frumoasa femeie pe care am vazut-o vreodata intr-un top al preferintelor pe care il dezbateam la Alice pe coffechat.
Pe femeia pasionala,vibranta puternica si ghidusa o regasesc foarte des si in cultura noastra.Romancele sunt femei care traiesc cu patima orice sentiment,sunt femei latine, temperamentale si cu dragostea traita intens apoteotic …
De acord in totalitate!
Cred ca fiecare femeie are in ea focul acesta…focul creatiei 🙂 la unele e atat de bine ascuns,, la unele inabusit sau uitat, depinde de cat de femeie te simti…
asa e, Aura. focul creatiei 🙂
Draga mea
a trecut ceva timp de cand nu am mai citit ceva atat de frumos, sunt atat de placut surprinsa. este umitor cum cuvintele si ideile tale imi pot oferi atata sensibilitate si sens.
multumesc …