Am făcut loc.
S-au adunat mai multe, s-au pus față-n față, împreună. Unele plecau, altele erau pe cale să se întâmple. Iar la cele care s-au întâmplat, nu am vrut să mă gândesc, încă. Lasă, e suficient că zâmbesc și-mi ascund obrajii îmbujorați în palme.
Când capul meu e stadion de gânduri, iar inima-i un fel de gară, mă apuc de făcut curat. Iau, privesc, șterg de praf, pun la loc sau arunc la gunoi. Lucru cu lucru, trăire cu trăire.
E bună și rea curățenia asta. E o întâlnire decisivă între vechi, nou, actual, necesar, frumos, inutil sau ceea ce-ți face inima să se oprească.
Se cern oamenii, sentimentele, nevoile, „problemele”.
Tot ce „vreau”, tot ce „îmi trebuie”. Tot ce am, ce e parte din mine.
Mă despart greu de amintirile vechi, dar dacă e full înăuntru, nu se mai întâmplă nimic nici în preajmă, așa că fac loc.
Mă despart greu. Foarte – foarte greu, de tot ce am avut sau am crezut că am.
***
Am trăit diferit, dar în anii ăștia pe care i-am trăit atent, în care am căutat sens chiar și pentru dureri și pierderi, am învățat să nu mai fac gesturi radicale și să măsor fiecare cuvânt. Am învățat să nu promit nici măcar cu privirea, iar dacă m-a prins cineva într-un moment vulnerabil și mi-a smuls o promisiune, am căutat posibilități și imposibiluri pentru cuvântul sau privirea dată.
Pentru că așa e corect.
***
De fapt, eu nu am aruncat nimic. Nu e omenește posibil să arunci la gunoi șoapte și bătăi de inimă, zvâcniri și strângeri, căderi și electrocutări de suflete.
Nu, nu le-am aruncat, eu le-am transformat. În nori, în valuri, în pene, în puf, în rouă.
Și s-a făcut loc. Și pentru azi, și pentru mâine.
superb…si greu de tot….de facut curatenia care sa si tina.
greu, dar imperios necesar, Anca :).
Trebuie sa te desparti de anumite lucruri..de anumiti oameni..de anumite amintiri. Dar cum sa poti face asta, daca exista ceva special, un anume zambet, o anume privire, imbratisare, noapte…pe care pur si simplu nu vrei sa o arunci la gunoi, sa o dai altcuiva (eu fac cadou unele lucruri pe care vreau sa le schimb, sau nu se mai potrivesc in decor, nu ma mai incap sau pur si simplu au nevoie altii de ele). Cred ca anumite amintiri, ori persoane le pastrezi in sertare ascunse, secrete, pe care doar tu cu tine le stii, pe care doar tu le deschizi din cand in cand pentru a mai savura bucuria momentului respectiv, pentru a-ti insenina ziua, sau sa nu uiti ca viata merita traita pentru astfel de clipe.
XoXo