Dacă vrei să mă vezi dansând, invită-mă la dans

Vrem să fim mereu tinere, iubite, frumoase, proaspete, zvelte, surpinse și surprinzătoare, zâmbitoare, liniștite, sigure pe noi, puternice și totuși fragile, enigmatice, spirituale și în atâtea și atâtea feluri.

Să fim prețuite, apreciate, ne-scăpate din ochi și mâini. Să ni se zică, șoptească, aducă. Flori, stele, stări și jurăminte.

Vrem.

—–

În ultimele mele drumuri am avut destul timp să mă uit la oameni.

În drum spre Cluj, am mers cu un băiat care mergea pentru prima dată cu trenul. Era din București și pleca undeva în Satu Mare să o cunoască pe fata visurilor lui internautice. Povestea cu atâta gingășie și pasiune despre ea, neștiind încă dacă arată ca-n poze, încât a impresionat un vagon întreg de necunoscuți obosiți.

Sper să aibă o poveste frumoasă …

În drum spre Constanța, am călătorit cu un cuplu tânăr. Nu aveau mai mult de 18 ani și era clar că plecau prima dată undeva, împreună. Ea era emoționată și de fiecare dată când el ieșea din compartiment, se ridica, se uita repede în oglindă și se așeza în aceeași poziție, încercând să-și stăpânească miile de emoții. El o făcea pe maturul care controlează situația, dar nu-și putea opri zâmbetul când o privea. Se însenina chiar și când era cu spatele la el.

Mai ales atunci…

În Bratislava, pe Dunărea și așa suficient de romantică, doi iubiți priveau pe furiș un alt cuplu, mult mai în vârstă, cum își admirau unul altuia reacțiile la frumusețile orașului, a apei și a norilor pufoși de deasupra noastră.

În Budapesta, mergeam în autocarul plin cu turiști, cu o pălărie de soare pe cap, cu capul rezemat de speteaza scaunului și genunchii sprijiniți în scaunul neamțului din față (poziția mea preferată în mașină :)). Ascultam despre oraș și istorie, mă minunam de frumusețea din jurul meu și nu mă puteam opri din „Oacidifain”-uri. Când am ajuns în dreptul Operei, din căști s-a auzit Franz Liszt și eu am avut acel moment rar întâmplat în viață, când îți este pur și simplu perfect.

Știi absolut totul despre tine și nu ți-e frică de nimic din necunoscutul din față. Ești împăcat cu trecutul, iar prezentul e armonie, iubire, muzică și dans.

Iubirea e un dans, m-am gândit. Un vals sau orice alt ritm și simț dintre doi oameni.

Mai întâi, vezi cum dansează alții.

Visezi cum o să te conducă cineva pe ringul de dans și o să dansezi până amețești și nu mai știi cum ai trăit până acum fără asta.

Mai târziu, chiar dansezi. Ți se întinde mâna, accepți cu o ușoară teamă, ești atentă la semnalele partenerului. El are grijă, tu te abții să nu conduci 🙂 și până la ultimul acord, vă iese un dans perfect. El te ține aproape, tu îi strângi mâna, închizi ochii și nu mai simți pământul sub picioare.

—-

Vrem să dansăm.

Așa că, dacă vrei să mă vezi dansând, invită-mă la dans :).