Este foarte greu să știi că cineva nu te-a ales pe tine. Să te așezi în palma lui, dezgolită de regretele și temerile tale vechi, să-l privești, în sfârșit, cu încredere, căldură și siguranță, și să-nțelegi că nu. Nu te va alege pe tine. Te-ai dezvelit până la piele, până la suflet, degeaba.
Este greu să știi că ești alegerea cea bună, a celui potrivit, dar care a știut prea târziu pe cine trebuie să aleagă. Prea târziu. Este dureros să vezi cum din întâlnirea voastră se nasc toate adevărurile și răspunsurile despre rostul venirii voastre împreună, în aceeași lume, în același timp, și să înțelegi că omul predestinat ție, a ales deja. Grăbit, neatent și greșit. Și nu ai nici voie, și nici putere să schimbi asta.
Este greu să alegi, când ai orgoliul învins. Când ești pierdut, speriat, obosit. Când ai neiertări și neîmpăcări vechi, de-o viață. Când nu mai știi dacă trebuie să fii nebun sau rațional, atent și înțelept.
Este greu să alegi când ești ciobit, pustiit și însetat. De viață și iubire adevărată.
****
Mergeam prin ploaie, printre frunzele frumoase, dar moarte, lipite de asfaltul neînsuflețit. Mergeam prin toamnă, spre mine, ca un orb, cu mâinile întinse în față, bâjbâind prin ploaie și realitate. Îmi ploua pe piele, pe față, îmi ploua și pe dinăuntru. Dar nici prin ploaie nu reușeam să plâng.
Ce să fac? Să rup foaia asta din calendar și să mă așez la coadă, pentru altă soartă?..
****
Nu mi-e rușine de lacrimile mele, dar nu le pot scoate din mine.
M-am așezat pe o bordură și m-am uitat cum un tramvai rătăcit trece peste umbra mea.
Încercam să mă despart de „ieri”. Să las acolo, sub roțile tramvaiului, tot de ce trebuia să mă dezleg.
****
Peste câteva zile, când nu mai ploua, m-am dus la Ateneu. Atentă și emoționată, mi-am ocupat locul în sală. Nu mai știu cum au sunat rugăciunile mele din ultima vreme, dar am simțit, timp de 3 ore, iertare, iubire și sens. Sufletul meu a reușit să vadă ușa spre eliberare, iar cioburile au umplut toate locurile sparte din mine. Vioara, pianul, violoncelul, întreaga orchestră m-a luat în brațe, m-a luat pe scenă și mi-a mângâiat părul, inima, obrazul. Am reușit, fără să mă ridic de pe locul meu din sală, să mă dezleg, să încui ușa de la subsol și să o descui pe cea de la mansardă. Am deschis geamurile și am lăsat lumina și aerul să intre.
Am făcut parte dintr-o minune. Mi s-au pus cârcei la suflet.
Aveam soundtrack-ul perfect, și-n fața mea, timp de trei ore, s-a scris scenariul, și mi-am putut vedea, ca pe un film, întreaga poveste de viață. Oamenii de care mi-e dor necontenit, oamenii care-mi veghează pașii, oamenii care plâng când mă doare. Am văzut cum creșteam în somn, când eram mică; cum creșteam când citeam, mai mare; cum creșteam când iubeam, tot timpul. Am văzut cu cine am fost, cu cine n-am fost și cu cine credeam că o să rămân. Nu i-am mai văzut pe cei pe care i-am construit, în timp, cu grijă și efort… I-am modelat, i-am așteptat, i-am așteptat atâta … Cine i-a tăiat la montaj?..
Vedeam frumusețea fără mască a lumii și simțeam bunătatea oamenilor care mă iubesc.
Am plâns, recunoascătoare, mai întâi fără lacrimi, și mai târziu, cu adevărat, în drum spre casă. Am ajuns la bordura pe care am stat cu câteva zile în urmă. Nu am mai găsit nimic acolo. Nici măcar frunze moarte, lipite de asflat. Cineva a făcut curat. Ceaikovsky sau Dumnezeu, nu știu.
****
Peste o zi sau 10 ani, la o întindere de mână sau la 12 ore de zburat cu avionul, printr-o conjunctură sau prin alinierea potrivită a stelelor noastre, ne vom (re)întâlni. În viața asta sau următoarea, nu contează.
Vom fi fericiți, întregi și liberi. Și ne vom alege în același timp.
****
Mi-am mușcat buza de jos până la sânge.
Deja simt sărutul nostru lung, cât toată așteptarea dintre noi.
Zina,
Am parcurs textul pe narasuflate! M-am infiorat, credeam ca mie imi scrii, despre mine. Apoi am luat o gura de aer si am recitit totul inca si inca odata. Cata durere in suflete poate aduce acest cuvant ‘nu’ (motivul sa fie, oare, pentru ca e scris italic:)? )
…acum stiu! Stiu de ce-l ador pe Ceaikovsky:)
Mara, am incercat sa atasez un link cu Ceaikovski, dar sunt atat de nehotarata – pe care sa-l aleg? Toate sunt minunate…
Eu am avut marea sansa si privelegiu sa ascult Ceaikovski cu Alexandru Tomescu la vioara si Eduard Kunz la pian. A fost divin.
Multumesc mult, Mara!
O seara frumoasa!
Scrisul tau e minunat. La fel ca si mesajul de dincolo de cuvinte. M-a tulburat povestea ta, dar cred ca asta stii deja 🙂
Ma gandeam la ceva. Tind sa cred ca celalalt nu a ales gresit, ci doar ceea ce a fost cel mai potrivit ptr el la acel moment. Ceea ce a crezut ca ii este cel mai bine. Si intelegerea sau acceptarea acestui lucru iti da un fel de usurare interioara.
Daca va fi sa fie candva o carte, vreau si eu 🙂
Multumesc din suflet, Lotusull.
Uneori, oamenii aleg pe altcineva inainte sa te intalneasca.
Uneori, oamenii nu au rabdare sa te astepte.
Totul e bine. E asa cum trebuie sa fie :).
Iti multumesc, draga mea.
Cartea … o sa fie. O sa fie sigur. Dar nu stiu exact cand anume. 🙂
Zina,eu sunt una aleasa cu 23 de ani inainte sa intalneasca o alta iubire.De peste 3 ani eu astept sa se hotarasca cu care va ramane.Recunosc il iubesc.Nu trag de el sa ramana.I-am oferit libertatea de-a pleca,pentru ca de despartit vad ca nu se poate desparti de ea.Inca nu stie nici el ce sa faca.Sufar ingrozitor cand il vad rupt,efectiv rupt in doua.Si cine-l cunoaste spune despre el ca desi iubeste nu este fericit.Cand e cu mine,e cu gandul dincolo.Cand e dincolo ma suna vinovat si ma tot intreaba ce fac daca sunt bine.Vai de capul lui.Sa ma fereasca Dumnezeu deasemenea trairi.Sa nu stiu incotro sa merg si sa nu ma pot bucura DE NIMIC.Ani intregi,ani….Atata neliniste,atata neimplinire….
Alege-te pe tine Rodica.m. Stiu ca suna ca un sfat dintr-o revista de duzina, si e usor de zis, dar greu de facut, dar … alege-te pe tine.
Nu zic sa-ti refaci viata sau sa cauti un alt barbat, dar ar fi minunat sa gasesti, dupa anii astia de neliniste si neimplinire, lucruri noi care sa iti placa, sa te umple din nou de frumos si pasiune.
carti, muzica, calatorii, masaje – vreo nebunie necalculata si neprogramata – orice te poate aseza in alt decor.
iti tin pumnii, multumesc de comentariu si te imbratisez!
Imi vine sa te imbratisez ptr sfatul asta, dar, pfui, nu pot, imi pune piedica monitorul 🙂
Prea des, prea multi dintre noi ne multumim cu firimituri. Si prea putini dintre noi ne alegem, mai intai, pe noi insine. Propun o toamna calda, centrata sanatos pe sinele propriu, cu alegeri intelepte, cu iubire responsabila/ reala, cu exercitii de autocunoastere profunda, cu tatonari in afara zonei de confort, cu intamplari frumoase si experiente noi 🙂
A ales dinainte de-a ne cunoaste. Si dupa, a ales din nou…Nu am avut nici o putere sa schimb asta. Nimic nu vine usor in viata mea. Ma lupt sa supravietuiesc cu alegerile altora. Ale unui sot divortat, ale unui barbat insurat…
Esti o minune, Zina! Te pup
Edelveiss, multumesc. Si tu esti o minune!
Mult curaj, rabdare si iubire iti doresc!!!
Multumesc. Voi ma ajutati sa rezist.
Doamne, Zina Zen, cat putem semana noi, toate femeile lumii…, dupa cum atat de frumos spunea de curand Alice, semanam „in durere si in fericire”…Si intr-adevar, ai venit sa ne spui si tu acest adevar, atat de minunat, prin povestea ta, ai venit sa ne daruiesti sentimentul ca atat de mult ne oglindim unii in altii incat…ajungem astfel sa ne simtim „mai putin singuri pe lume” …Toamna este cu mult mai placuta primind in dar povestile voastre.
Daniela, multumesc, sunt onorata sa ma asezi intr-o propozitie cu Alice.
Dar ce te faci, draga Zina, daca cel care a ales prost esti chiar tu? Iti spui ca va veni o zi si ne vom reintalni, imi voi recunoaste greseala si voi fi iertata. Si mai departe? Ce ar mai fi de facut? Cand propria ta familie ar avea de suferit, cand ai copii, chiar daca el nici macar nu este casatorit? Am crezut ca ce a fost intre noi s-a sfarsit, si totusi nu este asa. Eu am ales sa plec si sa fiu nefericita peste timp. Eu l-am lasat sa sufere. Acum sufar eu. Dar ce ar mai fi de facut? Poate doar sa astept. Oare ce as mai putea astepta?
Elena, nu stiu sa-ti raspund … :(. dar stiu ca timpul iti va aduce raspunsuri.
eu am scris?! aceeasi situatie, aceleasi framantari, aceleasi intrebari, aceeasi durere… si niciun raspuns, nicio cale de urmat…
Zina, minunat!
Cat timp te-am citit „Mi-am mușcat buza de jos până la sânge.”
multumesc, Je.
in drum spre casa, inainte sa scriu articolul, ii spuneam prietenei mele: „nu stiu ce va iesi, am doar ultima propozitie” …
Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.
Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floare-
Cu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.
In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.
Ceturi tarzii – flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.
O, ceas de taina – clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.
Sunt numai eu care mi-aduc aminte…
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.
A.E. Baconsky – Miraj de iarna
https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=gLBkLsQuM9U
Mirare, esti o binecuvantare azi!
…o sa fie bine.Cliseic si octombrian,pe jumatatea asta blajina a toamnei,ca mama ,si ca femeie iti spun:o sa fie bine. 🙂
ma invata un prieten sa zic ca „este bine”, nu „va fi”. chiar este … :). cliseic si octombrian :).
…Mai tii minte ceva, din tulburatul april?
Mai stii alfabetul acelor frenetice zile?
Turnu-n flacari de unde-saream amandoi,
Iti mai joaca si-acum, in pupile?
Tii minte? sangele tau, se vindea bucuros
Pe-o moneda de aer, pe-o frunza, pe-o parere…
Ca sa poti auzi, in mijlocul crangului
Pe cerul scorburii dulci, cum toarce ingerul miere?
Numele meu, mai schimba el echilibrul luminii?
Iti luneca-n sange, corabie cu mirodenii din cer?
Te mai temi, cum sa nu, ma striveasca amurgul
Sub o-nrosita petala, petala de fier…
Mai tii minte ceva din tulburatul april
Mai stii alfabetul acelor frenetice zile?
Cate clipe, cati ani, si vremea..si vremea…
Mai tii minte ceva din tulburatul april?
Daniela Crasnaru,Scrisoare,si Carmen Galin,cu toata tineretea -a mea,a ta,si-a altora…:)
http://www.youtube.com/watch?v=WyXOmdwQL4s&feature=share
multumesc! multumesc! multumesc!
…eu,multumesc!:)
Citindu-te te aseman cu ziua minunata de toamna care a trecut..calda senina..colorata si parfumata..bogata si plina de daruri, exact pe sufletul meu… Oarecum subscriu la cele scrise de Elena, povestile sunt identice..dar pentru mine stiu ca cel de langa mine are mai mare nevoie de mine decat El, stiu ca alegand acest drum, cumva am facut o fapta buna si mai stiu ca uneori sacrificiile pe care le faci aduc o bucurie sufletului.
Multumesc Zina, din nou 🙂
Si eu iti multumesc, Criss! Sa avem o toamna lunga si frumoasa 🙂
Nu stii niciodata daca decizia luata este corecta.Exprimarea asta mi se pare cam aiurea.Acum te-ai casatorit, peste 10 ani va despartati.Viata ti-a aratat ca acea decizie este „incorecta”. Pentru mine conteaza intesitatea trairilor, nu durata.Dau eu exemplu personal.Cand aveam 26 de ani m-am „magnetizat” cu un tip mai mare cu 2 ani decat mine. Anul trecut am aflat ca a divortat de sotia lui;aveau si 2 copii, iar acum fiecare are alt partener.Daca aveam poate curajul sa „sparg” relatia, cand avem 26 de ani, poate preveneam un divort.Noroc ca eu nu sunt o fire sentimentala.Parerea mea : Mintea are un mare defect si o sa-ti spuna mereu ca era mai bine daca luai alta decizie.
Draga mea,desi incerc sa nu fiu o sentimentala si sa le iau pe toate asa cum vin in viata mea,tu esti una din putinele persoane care reuseste sa aduca la suprafata tot ce este adanc ascuns in sufletul meu..Ma infior citindu-te… imi pare asa de rau ca nu am harul tau de a scrie transmitand emotia…Te invidiez- in sens pozitiv ..De ce nu scoti cartea? Mare pacat…Cu cel mai mare drag as veni la lansare…
multumesc frumos, Dani!
O sa fie si cartea. exact cand ii va veni timpul. si atunci am sa va astept pe toti la lansare, cu un miliard de emotii si un imens nod in gat.
te imbratisez!
Mi-ai dat o boaba de putere si m-ai trezit la realitate,sa vad ca exista viata si dupa un barbat ce nu m-a ales pe mine.Esti minunea mea pe ziua de azi.Ma doare carnea pe mine la cat sufar si uite….ma tratez…cu tine.
Eu, multumesc, Irina!
Te imbratisez, sa ai o zi minunata!
Frumos articolul, se simte ca a fost scris din inima.
Multumesc frumos, Vlad!
Z, ptr că asa îmi spune el. În acest moment simt mai multe ca întotdeauna ca eu voi fi ” nealeasa ”. Și simt cum mi se scurge toată energia și mi-e tare greu.
Pingback: Little Tiny Dreams
Astept si eu cartea, cu final fericit!Adik..stiu exact si foarte bine tot ce inseamna..o asemenea poveste. Dar cred ca mai mult durerea vine si din faptul ca n-ai trait, ” consumat”, ceea ce-ti doreai. Ca si cum ai ramas doar in fata vitrinei..pt tine apoi vesnic un magazin inchis.Aproape vesnic, nu?!:)…caci intr-o viata viitoare…:P
………eu zic ca intr-o viata viitoare va trebui sa traga mult sa te recastige. Poate sufletul se remodeleaza continuu….iar cine se sincronizeaza cu tine…in toate! e doar acela care atinge perfectiunea cu tine!!!
Cel care inainte de toate….te alege pe tine!Si cam atat!!!
P.S.Da de veste pe mail…
Sau….El ma iubea cu patima,eu iubeam pe altul cu patima,el imi oferea flori,dragoste,eu ofeream altuia bani,iubire.El imi oferea timp,eu alergam dupa altul…stiam ca e acolo pt mine daca l-as fi chemat la orice ora din zi sau din noapte…Au trecut anii
obisnuita sa-l stiu umarul pe care sa-mi vars amarul,sa-l chem-sa vina…Mai tarziu am facut o alegere-nealegere,el a facut o alegere-nealegere.Am plecat departe,a ramas departe…Peste ani mi-am dat seama caera ceea ce cautasem dintotdeauna,l-am cautat fiind sigura ca am sa-l regasesc la fel…A fost prea tarziu,o boala cumplita l-a secerat devreme,neiubit,inselat……….Atat!
Like · Reply · 11 hrs · Edited