Și nu o să știi ce să faci. Cum să alegi.
Nu o să înțelegi cum și de unde. De ce iarăși.
O să vrei să treacă mai repede. Timpul. Liniștea. Apăsarea.
O să simți că vrei să te răzbuni.
O să vrei să îl ardă, să-l doară.
O să vrei să vină înapoi.
O să vrei să-l lovească de undeva Răspunsul – că tu ești cea bună, cea aleasă. Că numai cu tine o să vrea, o să poată, o să fie.
O să vrei…
O să-l aștepți cuminte, să înțeleagă și să se întoarcă.
O să poți? O să vrei? O să fie?
O să-l ierți / n-o să-l ierți?
O să-l primești / o să-l alungi?
O să te răzbuni / o să mergi mai departe?
Vindecarea vine prin iertare. Prin timp. Căutare. Nu prin răzbunare. Nu prin așteptări fantasmagorice. Nu prin automințire.
Eu știu – e ușor de înșirat cuvinte. De făcut promisiuni și înțelegeri. De pus puncte, semne de exclamație etc.
E ușor de șters numere de telefon, de aruncat din foldere poze vechi și de abținut de la verificarea conturilor de facebook și instragram.
Nu o să fiți chit când și pe el o să-l doară. Nu.
Nu o să se întoarcă. Iar dacă se întoarce – tu vrei să primești înapoi pe cineva care a plecat?
Nu vrei timp, spațiu, liniște, pământ sub picioare?
Răspunsurile tale. Locul tău. Umbra copacului tău. Drumul tău. Stelele tale. Provocări. Autodepășiri. Coincidențe.
Nu vrei să te poți privi liniștită și împăcată în oglindă?
Nu vrei să te vezi cu adevărat frumoasă?
Știu – cea mai frumoasă te-ai văzut prin ochii lui, când i-ai surprins, atunci, privirea.
Admirație. Mândrie. Gelozie.
Dar el a plecat. Și probabil, a avut motivele lui să plece.
Să le respectăm.
Să trăim frumos și întreg mai departe.
E primăvară afară, baby!