În vacanță, pleci…

Mă gândesc… Când pleci în vacanță, de ce pleci?  De ce încui ușa casei tale și alegi să dormi în alt pat, în altă țară?

Vacanța nu e doar hartă, itinerar și muzee.

Vacanța e explorare și surpriză, început și noutate, prospețime și mult aer. Schimbi, cauți, cunoști, afli.

E ca o relație de iubire la început: ai emoții, ești nerăbdătoare, timpul nu mai trece și când trebuie, nu se mai oprește-n loc …

Totul e nou, e de aflat, de gustat, de dus mai departe…

——-

În vacanță, pleci …

Pleci să te cauți, tu pe tine, pe străzile orașului altor oameni.

Pleci să te găsești, sub candelabrele dintr-un anticariat, sub frunzele din parcul altcuiva, printre florile grădinilor străine.

Pleci să uiți, lăsând timpul să treacă, stând pe jos, rezemată de un zid, urmărind oameni și umbre, inventând povești și destine.

Pleci să te pierzi, printre cărți și semne de carte.

——

La fel cum află ce vrea să facă în viață un băiețel de pe malul mării, când construiește primul său castel de nisip (ca să vină un val sau o fată și să-l strice), așa aflu și eu ce vreau și cum sunt, când plec de acasă.

„Din acest oraș încolo, o să am mai multă culoare și gust, o să îmi fac timp și ordine-n cap, o să fac pauze, o să merg pe jos, o să privesc în sus, o să fiu/fac/găsesc/construiesc…”

Niciodată nu am reușit să explic cuiva de ce îmi place să călătoresc. De ce îmi place să ies din casa mea, să mă rup de prieteni, să ies din lumea greu-construită și să plec. Să văd drumuri, oameni, orașe. Fiecare își știe motivele acestor pauze, a ruperilor de la cotidian și certitudini. Fiecare știe exact ce vrea când pleacă de acasă. Odihnă sau oboseală, beton sau apă, căutare sau meditație, liniște sau mult zgomot în urechi și suflet.

Eu mă surprind de fiecare dată. Descopăr noi și noi motive de a face pauze, de a merge în locuri noi, de a vedea lucruri minunat de simple și de a-mi simți fiecare centrimetru cub din mine.

Este incredibil cum îți vibrează sufletul la niște detalii pe care nu le observi în casa ta, orașul tău, zilnicul și cotidianul tău.

O înghețată, un trompetist roșcat, un citat deasupra intrării în casa unui necunoscut, o bancă din parc, un tablou, un bărbat topit în ochii copilului său, un pescăruș, o cafea, o barcă, un băiețel care construiește primul său castel de nisip …

Când pleci în vacanță, afli.

——

Muzica acestui text – U2: Where the streets have no name