fbpx
„“

Sunt liberă. În limba română a lui Igor.

de

Hai să-l fac personaj. El există. Nu citește blogul meu („lenea e defectul meu cel mai mare”) nici când îi dau link și-l rog să se uite.

Îl cheamă Igor și stă în New York. Eu sunt unica persoană cu care vorbește în limba română. Conversația noastră de pe skype, de zilele trecute, mi-a lăsat un gust de mentă și măr verde. Este … un deliciu, băiatul ăsta. Folosește rusa, engleza, spaniola și portugheza – pentru cuvintele pe care nu și le amintește în română.

Ne știm de suficient de mult timp cât să uităm deja câteva chestii și să zâmbim când ne amintim unele detalii.

Datorită supradozei mijloacelor de comunicare, în ultimii ani, am vorbit extrem de puțin. Cum se întâmplă între mai mulți prieteni … fie că suntem la Buiucani, în Manhattan, Haga, Israel, Dristor, Vancouver sau Moscova… Ne vedem pozele pe Facebook, ne ghicim stările, vedem că „schimbări majore” nu-s, ne felicităm când apar. „La mulți ani” de zilele noastre de naștere și … amânăm mailul sau telefonul acela lung, de dor, cu amintiri și detalii. Conversațiile alea gustoase, cu îmbujorări, sincerități, destăinuiri și cuvinte greu de pronunțat, puse-n povești cu sau fără de morală.

Ne mințim că un status, un „like” sau un album postat pe facebook este suficient…

Așa mi s-a întâmplat și cu Igor – am amânat „întâlnirea” de pe skype până-ntr-o seară, la mine, și zi, în America, când am intrat pe skype și i-am scris „Bună. Sunt online, dacă vrei să vorbim azi. Și dacă poți.

——

Tot timpul am avut parte de prieteni buni. Înțelepți, frumoși, darnici, deștepți. Întotdeauna m-am minunat de ei, de puterea lor de a face și simplitatea de a fi, de voința, nefrica, curajul și talentul lor.

Mă mândresc cu toți, chiar dacă ne scriem și sunăm tot mai rar…

Am încontinuu de învățat de la ei și mă las plăcut surpinsă de fiecare dată.

Am crescut frumos. Am ajuns unde trebuie, chiar dacă unii, ne-am pornit în altă parte.

——-

Ce mănânci, ce citești, cum lucrezi, unde ai fost, pe cine ai mai văzut, cum crezi, cum faci ?..”

Întrebări între America și România. Răspunsuri între prieteni.

Și, ești cu cineva? îl întreb după ce trecem în revistă ultimii ani și ne povestim câteva din planurile de viitor.

Ah, nu, sunt liber. Tu?

– Și eu sunt liberă, îi zic, zâmbind.

În limba română a lui Igor, cuvântul „singur” nu există. Este fabulos să ai așa prieteni.

—–

În limba mea română, cuvântul „singurătate” există. Sunt momente în care mă simt singură – dar fără legătură cu „situația mea oficial-amoroasă”. Am gustat cândva și din singurătatea-n doi, am avut și o frumoasă poveste de iubire la distanță, așa că am învățat că singurătatea nu are nicio legătură cu starea de cuplu și numărul de persoane de la întreținere.

Într-un an, s-a întâmplat să fiu departe de familia mea, de Crăciun. Și m-am simțit singură. Mă simt singură când mă prinde noaptea un cutremur, când tună și fulgeră, când aștept rezultatele la analize, când mi se blochează spatele. Mă simt singură când văd ceva incredibil de frumos și nu e nimeni alături de mine să-i zic „Waw, ai văzut?” Uneori, mă simt singură când văd un film foarte bun și nu am răbdare până îl recomand cuiva, până se uită și pot să fac schimb de impresii.

Mă simt singură când sunt singură.

Dar asta se întâmplă rar.

Am oameni și certidudini care îmi umplu tot golul dintre mine și ei. Am oameni care atunci când mă conduc, îmi zic „Întoarce-te mai repede”. Am oameni care simt când le trimit lumina din gândurile mele. Am oameni, a căror amintire mă face să plâng ca un copil. Am oameni pentru care mă duc la biserică să mă rog, știind că pentru ei, rugăciunile mele vor ajunge cu siguranță unde trebuie. Am oameni cu care mă simt și înțeleg într-un fel, pentru care nu există cuvinte de explicație sau descriere. Am oameni cărora li se schimbă forma ochilor când eu intru în cameră. Am oameni pentru care am sentimente care nu se vor termina niciodată. Am oameni cu care ne simțim la nivel de univers și celulă, iar când ne întâlnim, ne iertăm și uităm fiecare centimetru și secundă de distanță. Am oameni care mă fac bine. Am oameni alături de care am fost și în viața anterioară (deși nu ținem minte :)), și ne rugăm să ne întâlnim și în următoarea (deși ne îndoim :)). Am oameni, cu care avem atâtea de făcut … împreună, unii pentru ceilalți, unii prin ceilalți.

Am oameni… Și sunt liberă, în limba română a lui Igor :).

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Superb. Te iubesc. Si tu stii asta. 🙂 si in plus ” libertatea” asta a ta ne permite noua sa avem cat mai mult din tine. 🙂 egoist spus? Da! Recunosc. 🙂

    Alina 26 februarie 2013 21:01 Răspunde
    • voua – oricat, oricand. pentru mine e un privilegiu!

      zinazen 26 februarie 2013 21:09 Răspunde
  • sa nu-ti pierzi libertatea nici cand vei fi cu cineva <3. Foarte frumoasa destainuire.

    LILIANA 27 februarie 2013 6:50 Răspunde
    • multumesc, Liliana.
      „libertatea” asta e deja tatuata pe genele mele. nu mai am cum altfel :).

      zinazen 27 februarie 2013 8:06 Răspunde
  • Scris ca si desenat! Tare, tare mi-e drag de Igor cel Liber al tau 🙂

    vica 27 februarie 2013 7:48 Răspunde
    • multumesc, Vica. te imbratisez si poate facem un jam session pe google plus: Igor – la pian, tu la chitara si eu … pot sa dirijez 🙂
      new york + london + bucharest. Cred că ar iesi ceva minunat :).

      zinazen 27 februarie 2013 7:56 Răspunde
  • Iata cu cine tu vorbeai pe skype cu America intr-o seara? 🙂
    Nu incetez sa tot repet : ma bucur ca soarta mi te-a pus in cale 🙂
    Pup

    violetik 27 februarie 2013 9:20 Răspunde
    • :))))))
      si eu ma bucur 🙂 – mi-e dor de un drum mai lung cu voi 🙂

      zinazen 27 februarie 2013 9:21 Răspunde
  • ,,Am oameni care simt când le trimit lumina din gândurile mele.” sa stii ca ai trimis spre mine cu siguranta…azi chiar daca e un soare frumos afara, nu stiu de ce ,,libertatea” ma intristase, dar citind gindurile tale m-am inseninat…))) multumesc! keep writing!

    vero 27 februarie 2013 10:04 Răspunde
    • ma bucur ca am reusit! nu lasa nimic sa te intristeze, ei dar daca se intampla, fa sa se termine mai repede :).
      te pup!

      zinazen 27 februarie 2013 10:17 Răspunde
  • ma bucur mult ca te-am descoperit si ca pot citi ce scrii!…atat de frumos!

    ioana 27 februarie 2013 12:27 Răspunde
    • multumesc si bine ai venit, Ioana! 🙂

      zinazen 27 februarie 2013 12:36 Răspunde
  • Zina Zen, imi inseninezi viata cu scrisul tau. Esti minunata!
    Ferice de oamenii din viata ta, pentru ca te cunosc, pentru ca le esti atat de aproape si atat de frumos. Ii ai pe ei si, cred eu, nu esti libera defel, astfel 🙂

    Moi 27 februarie 2013 14:21 Răspunde
    • Multumesc frumos, Moi!

      zinazen 27 februarie 2013 14:43 Răspunde
  • Ai un talent aparte de a-mi schimba zilele, doar cu scrisul tau! Uite ca, pot sa spun ca esti un ‘om’ din lista! 🙂

    irina 27 februarie 2013 14:27 Răspunde
    • Multumesc, Irina 🙂 Proud sa fiu in lista ta!

      zinazen 27 februarie 2013 14:43 Răspunde
  • Si eu te iubesc Zina Zen ! Nu vreau sa-ti pierd nici un cuvintel, nici un articol, atat de frumos scrii, incat, citind, o fac incet, rar, sa nu se termine repede articolul !Si citesc si printre randuri …

    gabriela 27 februarie 2013 18:26 Răspunde
    • 🙂 eu scriu si printre randuri 🙂
      multumesc din suflet, Gabriela!

      zinazen 28 februarie 2013 7:35 Răspunde
  • Bravo tie, pentru libertate si pentru prieteni si pentru ca scrii asa de frumos,incat si cuvantul singur si-a gasit pereche!

    roxana 27 februarie 2013 18:35 Răspunde
    • 🙂 uite la asta nu m-am gandit – ca se poate gasi pereche pentru acest cuvant :).
      multumesc!

      zinazen 28 februarie 2013 7:34 Răspunde
  • Ai un suflet atat de cald! Cum naiba reusesti,intr-o societate atat de bezmetica?

    dani 28 februarie 2013 15:37 Răspunde
    • Dani, exista si partea cealalta a monedei. exista si indoieli, si certitudini ca cineva nu ma vrea…
      societatea mea e aleasa de mine, interactionez cel mai mult cu oameni care-mi plac. pe ceilalti, daca trebuie sa-i am alaturi, ii respect si tolerez. si in fiecare zi ma intreb de ce trebuie sa fie langa mine :).
      nu am o reteta, dar … nu tv, nu stiri, nu violenta.
      carti, teatru, muzica, orase noi si … cel mai important, oameni!

      zinazen 28 februarie 2013 16:17 Răspunde
      • Da,dar nu pot interactiona numai cu oameni frumosi! Sunt atat de multi prosti (nu ca eu as fi vreo desteapta!)-dar,parca tot mai multi!-si infatuati,obraznici si doar cu o spoiala de cultura..Si ma inconjoara tot mai mult si stau uneori sa ma gandesc daca nu cumva ei sunt normali si eu nu..Cat despre vrutul cuiva pentru mine,iti spun cu sinceritate m-am autoeducat sa iau totul asa cum e,sa nu am resentimente si sa merg mai departe..E atat de comprimat totul, ca nu merita sa-mi pierd clipele asteptand si facand analize..Pana la urma,vei fi descoperita de cine trebuie!Cu mult drag<Dani

        dani 1 martie 2013 15:26 Răspunde
  • Fiinta mea simte si gandeste si tu, atat de usor si firesc, asterni in cuvinte! Mare har, mare dar! 🙂

    Laura 6 martie 2013 11:55 Răspunde
    • multumesc, Laura!

      zinazen 6 martie 2013 11:58 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title