fbpx
„“

Eu știu că există un sens

de

Deseori mă întreb de ce mi-e dat să trăiesc o anumită experiență. De ce mi se întâmplă asta, acum, mie.

Anume așa, anume acum, anume mie?

În timp, am înțeles că finalul, mai bine zis urmările (lecția, învățătura) experienței au loc la o distanță de ani buni de întâmplarea în sine.

Așa că nu mă mai întreb imediat, de ce mi-e dat să trăiesc o anumită experiență. Eu știu că există un sens.

Când nu-l văd sau îl văd și nu-l înțeleg, mă așez comod în trenul cu care călătoresc în acea fază a vieții mele, mă uit pe geam și merg, merg, merg. Important este să știu că există acel sens. Este unica siguranță care îmi dă liniște.

——

Unii le zic cercuri. Adică, atunci când după zeci de luni cineva îți trimite (finnaly) un mesaj, poți respira ușurat. Avem un final, putem închide cercul.

Obții/pierzi o promovare, treci de/pici cel mai greu examen, te rupi de/rămîi cu cel mai toxic om din lume, ajungi/pleci, în sfârșit, de acasă – în toate, contează tare mult să știi că există un sens și doar așa, cercul se închide.

În lungile mele tăceri prin trenuri, am încercat să înțeleg, să intuiesc scopul întâlnirii cu anumiți oameni, cărți, orașe, gusturi, trăiri sau peroane, care m-au îndemnat să cobor. De curiozitate, de dor, de nebună, de vrajă…

Uneori, am știut și ales bine, alteori, am greșit. E omenește. De fapt, e femeiește.

M-am mai mințit cu „destinul”, „lasă că repar din mers” sau „poate așa trebuie să fie”.

——

Eu știu că există o legătură între tot ce trăim, ce alegem, ce iubim, ce plângem, ce dăruim, ce visăm, ce primim, ce pierdem și ce ne trebuie și putem duce.

Eu știu de ce am ales să mă nasc anume atunci, anume în familia mea. Eu știu cum s-au legat mutările mele de iubirile mele. Și iubirile altora de mutările mele. Eu știu de ce am spus „Nu” și știu de ce nu am spus încă „Da”.

E un fel de bagaj pe care-l port cu mine tot timpul și mă ajută să fiu cât mai „eu” de fiecare dată când se anunță vreo gară nouă, străină.

Și-mi este suficient ca să nu mă chinuiesc prea mult cu îndoielile, să nu plâng prea mult după oameni și să rezist mai ușor după pierderile importante.

Și-mi este destul ca să pot privi peste orizonturi, să văd prin întuneric și să mă uit fără teamă-n orice oglindă.

——

Sunt haioasă (zice lumea :)): când încep să povestesc ceva, tot timpul am o povestioară de început. Pentru că orice lucru e legat, de fapt, de ceva întâmplat mai demult.

Dacă nu ascultam, din greșeală, acea melodie, nu mă duceam la acel concert, nu mă-ntâlneam cu cineva și nu mă vindecam de altcineva. Iar acest altcineva, de fapt, întâmplător, peste câțiva ani se va așeza, reparat și minunat, exact pe scaunul de lângă mine, în același vagon, în același tren. Abia acum e cercul închis, nu-i așa?

—–

Roșesc când câștig și plâng când pierd. Plâng o singură dată. Pentru că așa e femeiește. Apoi mă urc în tren și merg, merg, merg.

Pentru că, baby, eu știu că există un sens.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • daragusha, deci textul asta, e asa cum sa spun…. l-am citit cu o suflare, mi s-a facut pielea gaina, am recitit anumite fraze, m-am oprit, m-am gandit la bagajul meu, la calatorii pasageri din viata mea, la oamenii dragi sufletului meu, la tine cum ne-am intalnit… 🙂 intr-adevar toate sunt legate, totul are un sens… din toate experientele invatam si mergem mai departe, acelasi eu, evoluat… iti multumesc pentru aceste cuvinte, pentru toate cuvintele tale de cand ne-am cunoscut, iti multumesc pentru acele momente cand incerci sa ma trezesti la realitate si pentru ca esti tu, asa cum esti tu, pur si simplu…. totul are sens… totul e legat…

    m-am pierdut printre cuvinte, dar sunt pe peronul garii cu o destinatie frumoasa… viata e frumoasa baby… 🙂

    DJ Marusea 31 ianuarie 2013 20:02 Răspunde
    • 🙂 eu stiu ca tu stii totul :). si eu am drag de tine, stii? 🙂
      „viata e frumoasa, baby” :)!

      zinazen 31 ianuarie 2013 20:05 Răspunde
  • ZinaZen, exact despre aceasta nerenuntare e vorba pentru ca in viata sa reusesti sa mergi mai departe dupa fiecare cadere, dupa fiecare esec si dezamagire sufleteasca. Asa cred si eu ca nimic nu este chiar intamplator si ca undeva, candva vom afla rostul acelei intamplari. Si totusi, cateodata, e aiurea ce se intampla, mai aduce si dezamagiri pe deasupra. Trebuie insa sa avem puterea sa mergem mai departe. Viata este un dar, pe care l-am primit de la Dumnezeu. Trebuie sa-l apreciem cum se cuvine si sa intalegem ca orice neimplinirte apartine destinului nostru pana la urma. Se spune ca noi ne hotaram soarta, nu prea cred desi sunt nenumarate argumente impotriva acestei afirmatii. Care chiar stau in picioare la orice sustinere a lor.
    ZinaZen, scrii frumos si optimist. In viata optimismul este ajutorul cel mai de nepretuit pentru mersul inainte. Trebuie sa facem tot sa nu-l pierdem 🙂

    Moi 1 februarie 2013 7:05 Răspunde
    • Cu optimism, Inainte!
      Multumesc, Moi! Te pup!

      zinazen 1 februarie 2013 8:00 Răspunde
  • Of.. de ce nu am citit eu mesajul tau ieri.. 🙂 ca tot cautam sensuri..

    Eu stiu ca totul undeva are un sens, dar totusi cateodata il caut chiar atunci si vreau raspuns imediat, macar ca shtiu ca nu o sa vina… Eu sunt de aceeasi parere cu tine ca totul se intampla asa cum trebuie sa se intample si noi prin actiunile noastre tot ce putem sa facem e sa deviem un pic traseul, dar mai devreme sau mai tarziu o sa se intample ce trebuie sa se intample ca „ca sa se inchida cercul”.. E doar o chestiune de timp..

    Eu am inceput sa ma gandesc la „intamplat” dupa ce am terminat facultatea… Prin anul 2, vara, imi cautam de munca si ma duceam pe la interviuri… Totul imi notam intr-un caietel. In 2004 dupa ce am terminat facultatea am fost la un interviu la o firma de unde am iesit sigura ca o sa ma angajeze (cum si s-a intamplat), dar socant a fost (pentru mine) ca dupa o saptamina am gasit acel caietel de prin 2002 unde pe o pagincuta ratacita era scrisa adresa, denumirea firmei si persoana cu care am stat de vorba. Nu stiu din care motive, dar eu nu am ajuns in 2002 la acea firma : era trecuta si data si ora doar ca nu era bifat ca „done” :), dar se pare ca dupa 2 ani „cercul s-a inchis” si fara sa stiu eu dinainte…

    M-am intins eu pe aici, sa ma scuzati deam, dar eu cand citesc „operele” tale ma umplu de energie pozitiva inexplicabila si imi vine sa strig ” daaaa, e exact cum spui, chiar asa si este „..

    Iti doresc un weekend placut.. nu mai shtiu ploua sau ninge in Romania .. La mine se prevede un weekend mai „nashpa” cu +20 de grade..:)

    Se pare ca nici ca iarna trecuta am stat la -20 cateva luni si anul asta sunt la +20 nu este „par hasard”… E bine pentru imunitate 🙂

    Pup

    Stela 1 februarie 2013 9:35 Răspunde
    • te pup, draga mea. si multumesc din suflet pentru cuvintele tale. mi-au incalzit cosul pieptului pe dinauntru :).
      in Bucuresti e soare si week-end-ul se anunta foaaaarte zen :).
      hai data viitoare cand vii prin Bucuresti, poate bem in Victoriei la Starbucks o cafea 🙂
      —-
      m-ai facut sa zambesc, mi-am amintit toata conjunctura in care ne-am cunoscut si noi 🙂

      zinazen 1 februarie 2013 10:01 Răspunde
  • Si eu cred ca exista un sens in toate intamplarile vietii mele. Nu ma intereseaza daca chestia cu sensul e un adevar universal 🙂 E adevarul meu subiectiv care imi foloseste ptr a ma deplasa inainte si a nu bate pasul pe loc. Un prieten mi-a vorbit, in timp ce eu ii tineam prelegeri despre cerc, de spirala 🙂 Inca mai cuget la diferenta intre a evolua in cerc si in spirala 🙂

    lotusull 1 februarie 2013 10:02 Răspunde
    • :)))
      e si „adevarul meu subiectiv”.
      observ ca e un adevar destul de raspandit prin lumea asta mare. 🙂

      zinazen 1 februarie 2013 10:07 Răspunde
  • E fantastic cum poti scrie atat de firesc si clar in continuarea gandurilor si simtamintelor mele, fantastic… Minunat sa realizezi ca nu esti singur pe lume, indiferent cat de ciudate ti s-a parea a fi propriile trairi si emotii, face mult mai usoara toata calatoria, si cu si mai mult sens! 🙂
    ZEN is the answer, ZinaZen! 😉

    Laura 1 februarie 2013 10:20 Răspunde
    • asta e sentimentul care m-a „urmarit” de cand am inceput sa (de)scriu pe blogul meu.
      ca nu sunt singura așa (ca sa nu folosesc alti termeni descriptivi).
      multumesc, Laura! si bine ai venit in lumea mea Zen 🙂

      zinazen 1 februarie 2013 10:23 Răspunde
  • Zinazen,tu dai depedenta ,draga! Am de lucru si eu stau si te citesc!

    dani 1 februarie 2013 12:04 Răspunde
    • :))))
      asa reclamatii – primesc cu mare drag!

      zinazen 1 februarie 2013 12:05 Răspunde
  • Asa de bine pus la suflet tot ceea ce scrii tu Zinuli, din inspiratia ce reprezinta viata :).

    myina 1 februarie 2013 21:39 Răspunde
    • Te imbratisez, draga mea!

      zinazen 2 februarie 2013 2:11 Răspunde
  • TE ADOR Zina!!!!! te ador pentru mesajele care vin exact la momentul potrivit in viata mea, care ma ajuta enorm de mult, multumesc draga mea prietena! doar ginduri bune de la mine 🙂

    vitela 2 februarie 2013 8:47 Răspunde
    • of, ce ma rasfatati voi … 🙂
      eu inca nu am invatat cum sa reactionez la asa cuvinte frumoase.
      Multumesc mare-mare, Vitela!

      zinazen 2 februarie 2013 11:43 Răspunde
  • dragut articol..imi place modul in care este exprimat..cu putin umor pt a masca tristetea..optimism, totul intr-un mod foarte placut de a fi citit..multumesc zinzzen..:)

    iulia. 3 februarie 2013 17:53 Răspunde

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title