fbpx
„“

Dacă poți trăi fără mine, trăiește!

de

Nu mai știu – am zis-o sau doar am gândit-o; mi s-a strigat în față sau mi s-a șoptit în urechea dreaptă, când capul meu era întors deja spre nord; am așteptat să mi se spună sau doar am vrut să-i scriu cuvintele astea cuiva?.. A fost replica de final, spusă în același timp din două poziții diametral opuse sau într-o seară târzie am înțeles că asta lipsește din puzzle-ul unei lungi și chinuitoare despărțiri? A mea, a noastră sau a oricui altcuiva…

—–

Eram în vacanță, într-un orășel mic, toscanez (neimportant pentru un ghid luat din benzinărie), cu străduțe înguste, pietruite, cu multe flori colorate și vesele la geamuri și uși, cu miros de pâine coaptă, busuioc, pecorino și cafea proaspăt prăjită, măcinată și turnată cu drag în ceașcă. Pășeam ușor pe caldarâmul vechi, urcam spre catedrala veche cu vitralii a orașului și atingeam ușor cu degetele pietrele zidurilor, intuind câtă liniște și armonie e în spatele lor. Într-o curte interioară, privirea mea a dat de ceva ce ne-a făcut să ne oprim, și eu, și timpul.

2 biciclete retro, cochete, rezemate de un perete pe care s-au cățărat prietenos brațe de copaci, o față de masă albă, demult și frumos brodată, o vază cu flori proaspăt culese, aromă de fericire atent păstrată și doi oameni cu păr cărunt, privire caldă și zâmbet în privirea dintre ei. Frumoși, fericiți, împăcați cu toată lumea. Pe masă era un ziar, o carte, două ceșcuțe de cafea, biscuiți, o sticlă de apă și un coș cu lămâi cu tot cu frunze. Și un șervețel, căruia i s-ar spune vintage în ziua de azi. Un banal șervețel de bumbac, la fel ca celelalte 5, albe, curate, întinse la uscat cu alte albituri, ca să fie combinația de culori perfectă – albastrul cerului, verdele frunzelor, roșcatul închis al acoperișului și albul rufelor.

Până să ajung la catedrală, am zâmbit încontinuu. Mi-a fost atât de dragă imaginea cuplului din curte, atât de frumos s-a făcut în sufletul meu, atât de brusc, atât de straniu, cu atât de puțin efort și resurse … Zâmbeam, și cel mai important, zâmbeam fericită.

Nu mi-au venit în cap amintiri prea vechi, nu mi s-a făcut dor sau rușine de vise îndrăznețe, nu m-am întristat și nu am căutat consolări, justificări sau explicații. A fost acel moment din terapia obligatorie pe care ți-o prescrie vremea, când înțelege fiecare milimetru din tine – e bine. Ce nu a fost să fie nu este. Ce va fi, va fi. Și dacă poți trăi fără el – trăiește. Nu aștepta și nu te minți! Pentru că dacă el nu va putea trăi fără tine, va veni. Îți va culege lămâile cu tot cu frunze, iar tu îi vei citi pasajele care-ți plac, din carte. El te va întreba un cuvânt pentru rebusul din ziar, iar tu o să-i faci cea mai bună cafea din lume. Și pe masa voastră, lângă acel șervețel vintage, vor fi întotdeauna flori proaspete. Iar voi veți fi împăcați cu toată lumea…

——

Sentimentul de dinaintea sfârșitului fiecărei povești dintre doi oameni ar trebui să fie acesta – că poți trăi.

„Dacă poți trăi fără mine, trăiește!”

Nu mai știu – eu am zis asta sau am așteptat să mi se zica?..

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Ce frumos! Doamne, ce frumos!…” Daca poti trai fara mine, traieste!”…

    ioana buta 24 mai 2012 9:01 Răspunde
    • Initial, pornise de la „Cum poti trai fara mine?” – nu intelegeam de ce cineva nu se taraste in genunchi pe urmele mele :).
      Si am ajuns la „Traieste!” 🙂

      zinazen 24 mai 2012 10:52 Răspunde
  • E intr-adevar atat de simplu. Fiecare din noi ar fi trebuit sa spunem asta cel putin o data in viata. Foarte frumos scris !

    Adina 24 mai 2012 9:59 Răspunde
    • Multumesc! Trebuie sa o spunem cand e important si merita sa fie spus…

      zinazen 24 mai 2012 10:50 Răspunde
  • Zina, parca ne-am vorbit ; )
    Pluteste asa un aer de optimism innoitor, de maturatitate asezata, de intelegere a firescului vietii pe cateva din blogurile MD, printre care le includ pe al tau si al meu…
    Imi place textul(de mult imi doresc sa vad Toscana) si-mi plac si mai tare concluziile! Si vorba unui cantec mai vechi, pe care l-au preluat mai aproape de preyent GN’R: Live and let live!

    Cezara 24 mai 2012 10:39 Răspunde
    • Imediat ce intru in posesia pozelor din Toscana, o sa fac foto-reportaje pe zile. A fost mult prea frumos ca sa nu impartas fiecare zi cu fiecare oras, loc, drum si mancare … Plus ca am si o groaza de sfaturi si recomandari utile :).
      Si multumesc de apreciere ;)!

      zinazen 24 mai 2012 10:50 Răspunde
  • Senzationala povestirea….de mult timp visez sa vad Toscana insa..nu stiu daca voi ajunge vreodata acolo…..
    MI-a placut enorm de mult …m-a relaxat, pe masura ce citem simteam ca ma asez la masa cu flori pe masa si parca simt aroma lamailor cu frunze…..
    ar fi frumos sa fie asa de simplu ceea ce spui….”Dacă poți trăi fără mine, trăiește”…nu stiu de unde ti-a venit in cap aceasta combinatie de cuvionte…dar este semnzationala!!!!!

    emam 24 mai 2012 11:28 Răspunde
    • jumatate de vacanta am avut combinatia asta de cuvinte in cap, s-a format ca un norisor si nu a mai vrut sa plece :). ma bucur ca ti-a placut si multumesc mult pentru comentariul tau!

      zinazen 25 mai 2012 13:36 Răspunde
  • Eu am avut taria sa merg mai departe fara el si am reusit, insa el a fost cel ce nu a mai putut trai fara mine, asa ca s-a intors si traim cea mai frumoasa poveste de iubire, deci se poate.
    E profund textul, imi place. Felicitari si multumesc pentru momentul de sensibilitate!

    Liliana 24 mai 2012 11:59 Răspunde
    • si eu multumesc si felicitari pentru destinul frumos!

      zinazen 25 mai 2012 13:37 Răspunde
  • Desi nu am fost acolo sa-i vad, sa-i simt….parca as fi fost. Prin intermediul acestor randuri , am fost acolo si …zambesc. Multumesc pentru acest zambet ivit din senin si primit atat de bine! Afara ploua dar mie imi este cald si dor de Toscana pe care nu am vazut-o inca dar mi-o imaginez mai abitir acum….

    Diana 24 mai 2012 12:18 Răspunde
    • si eu multumesc! ma bucur ca te-am putut lua cu mine!

      zinazen 25 mai 2012 13:38 Răspunde
  • POate gresesc (accept sa fiu contrazisa) 🙂 dar cred ca poti spune asa cuvinte abia cind incepi TU sa poti trai fara el/ea si te resemnezi cu ideea ca tre sa-l lasi sa plece.

    eu 24 mai 2012 13:25 Răspunde
    • Draga mea, bine ne-am ragsit si aici !!! e de la caz la caz, de la o zi la alta si tot timpul exista sansa sa apara de niciunde o contrazicere 🙂

      zinazen 25 mai 2012 13:39 Răspunde
  • Lamai cu frunze si biscuiti cu bucati de ciocolata, ma topesc dupa imaginea asta iar Toscana ma duce cu gandul la un siropel de film cu oarece sambure de adevar :Sub Soarele Toscanei.E crunt ca am incetat sa traiesc cand EL a inceput sa traiasca o noua iubire, o noua viata. E tare adevarat ca voi incepe sa traiesc atunci cand ma voi resemna ca a TREBUIT sa plece, dar mi se pare ca dupa peste 20 de ani de EL nu mai am timp….Nu sunt patetica ci doar sincera. Felicitari pentru optimismul debordant care da fluturi in stomac.

    Dida_Anda 24 mai 2012 15:05 Răspunde
    • multumesc si eu, mai ales pentru sinceritate. imi pare rau ca trebuie sa simti asta, sper sa te intregesti cat mai repede!!!

      zinazen 25 mai 2012 13:46 Răspunde
  • Ce randuri frumoase, rascolitoare… Am ajuns pe blogul dumneavoastra abia azi si-am citit pe nerasuflate acest minunat indemn de supravietuire post-dezagregare sufleteasca, asteptand sa ajung acasa sa va pot scrie… Mi s-au parut atat de potrivite, atat de natural si in acelasi timp atat de alese aceste cuvinte ca nu m-am mai putut concentra la mare lucru tot restul zilei… (Partea proasta e ca eram la birou!)
    Va multumesc pentru fiecare cuvant, pentru ce mi-a amintit, pentru ce m-a invatat! Sunt indeajuns de tanara sa ma contrazic intr-ale povestilor de iubire, sustinand sus si tare ca as prefera oricand sa sufere crunt despartirii de mine decat sa supravietuiasca unei resuscitari sufletesti, DAR, decoamdata cel putin, va aprob in totalitate!Cel putin aici…
    Ma bucur ca v-am gasit! Am sa revin cat de curand! Am foarte multe de recuperat din povestile dumnevoastra…

    Laura Driha 24 mai 2012 15:59 Răspunde
  • „Ce nu a fost să fie nu este. Ce va fi va fi. Și dacă poți trăi fără el – trăiește.” – Atat de frumos si de dureros… Dar daca a fost ceva si mai vrei?… te sufoci de dor dupa ce a fost 🙁

    Liliana Popa 24 mai 2012 18:44 Răspunde
    • la un moment dat, printr-o conjunctura fericita de intamplari am ajuns sa vorbesc cu un calugar. o sa povestesc intr-o zi, intreaga poveste. nu l-am intrebat foarte multe, mai ales ca avea har sa vada ce vroiam sa aflu. si mi-a zis ca atunci cand stii ca nu trebuie sa vrei, trebuie sa-ti frangi vointa. si incet-incet, am invatat sa traiesc fara sa ma sufoc de dor … este adevarat ca am fost si un picut (doar un picut :)) mai atenta in alegeri. si restul – s-a rezolvat cui timpul …

      zinazen 25 mai 2012 13:56 Răspunde
  • „daca poti trai fara mine, traieste!” eu o vad ca pe o dovada de iubire neconditionata

    Z.e 25 mai 2012 15:47 Răspunde
    • iubirea nu ar trebui sa se termine niciodata si intr-adevar, nu ar trebui sa fie limitata de granite si conditii.

      zinazen 26 mai 2012 8:39 Răspunde
  • Ai descris asa de frumos ambianta cuplului din curte ca tocmai am simtit cum ceva s-a desprins din suflet, ceva greu, ce tot ce apasa… „Frumoși, fericiți, împăcați cu toată lumea. ” e ceva ce noi toti cautam, dar citi din noi o sa gaseasca, citi din noi o sa ajunga sa fie impacati cu sine insusi si toata lumea… Poza e superba… e din vacanta ta? Unde este locul cela de rai?

    Diana 25 mai 2012 20:49 Răspunde
    • poza este dintr-unul din oraselele Toscanei, zilele astea o sa pun mai multe poze cu aceasta bucatica minunata de Italie. si Multumesc pentru cuvintele tale! Ma emotionea de fiecare data cand vad ca pot sa va iau cu mine.

      zinazen 26 mai 2012 8:38 Răspunde
  • Am citit de cand ai postat, minunatul text dar acum, recitindu-l cu aceiasi placere, chiar cu mai multa, afara este un soare promitator de vreme buna, nu pot sa nu scriu cat de mult m-a emotionat fiecare cuvant si armonia perfecta dintre ele. Am pastrat in ganduri imaginile descrise si daca vreo clipa m-am mai indoit de felul in care iubirea ni se arata azi, revin si spun asemeni tie, indiferent cine ar fi spus de fapt: „daca poti trai fara mine, traieste”. Nu iubirea a fost cea care ne-a adus impreuna candva. Iubirea adevarata, la acest liman atat de frumos isi traieste apusul.

    Moi 26 mai 2012 7:51 Răspunde
    • Multumesc frumos! Zilele astea o sa povestesc, pe indelete, vacanta din toscana, cu toate aromele ei.

      zinazen 26 mai 2012 8:32 Răspunde
  • iubirea nu ar trebui sa se termine niciodata si intr-adevar, nu ar trebui sa fie limitata de granite si conditii.frumos mesaj mi-a placut foarte mult felicitari.

    estera 26 mai 2012 21:40 Răspunde
  • Bine te-am regasit, e asa de placut cand regasesti un blog drag dupa mult timp, si imi dau seama ca e la fel cum l-am stiut, aceleasi postari care m-au atins candva; e la fel cu a reciti o carte draga, si a retrai acelesi sentimente ca la prima lectura. Cred ca este cam un an de cand nu am mai intrat pe niciun blog, nici macar pe al meu (!) – mda, nici eu nu ma inteleg complet cateodata…
    Dar mi-a placut cum ai scris mai sus ‘fericire atent pastrata’… E tare greu sa o pastrezi atent si cu grija, si in acelasi timp sa nu te agati de ea.

    Georgiana 28 mai 2012 13:41 Răspunde
  • Draga Zina,
    Cred ca am citit postarea ta inca din prima zi de la aparitie, prin intermediul unei prietene de pe Facebook si de atunci, de fiecare data cand vreau sa-mi las mintea si inima sa pluteasca in voie, sa se retraga..revin la aceasta poveste. Astazi este una din acele zile de rapaos si vreau sa-ti multumesc pentru aceste ganduri incredibil de frumos asternute si impartasite cu noi. Sunt absolut sigura ca in spatele acestor randuri sta un suflet minunat, caldura reiese din vorbe, caruia inca o data vreau sa-i multumesc sincer pentru acest articol de exceptie si pentru ca m-a ajutat sa pot defini, ceea ce am simtit si nu am stiut pana acum sa rostesc in cuvinte. Atat de simplu si de frumos ai definit iubirea si frumosul: „Frumoși, fericiți, împăcați cu toată lumea. ” Restul?! e doar poveste..ca ai/am spus sau ti-a/ne-a fost spus.. nu inseamna decat ca nu erai/eram inca pregatita/pregatiti sa ne impacam impreuna..cu toata lumea! Ma plec in fata talentului tau si te imbratisez cu mare drag si respect! Laura

    Laura 12 iunie 2012 20:39 Răspunde
    • multumesc frumos, Laura, pentru cuvintele tale frumoase!!!! ma emotionezi 🙂

      zinazen 12 iunie 2012 20:45 Răspunde
  • „Ce nu a fost să fie, nu este. Ce va fi, va fi. Şi dacă poţi trăi fără el – trăieşte. Nu aştepta şi nu te minţi. Pentru că dacă el nu va putea trăi fără tine, va veni.” – cel mai bun sfat pentru cineva care a iubit. Iti multumesc pentru acest sfat! Esti minunata! Mi-as fi dorit sa primesc acest sfat in urma cu 2 ani, dar niciodata nu e prea tarziu.

    Ioana 23 iulie 2013 17:47 Răspunde
    • sfatul asta il intelegi cam la 2 ani dupa momentul in care crezi ca trebuia sa-l primesti… cel putin la mine, asa functioneaza :).
      cu drag, Ioana. eu multumesc!

      zinazen 23 iulie 2013 22:33 Răspunde

Dă-i un răspuns lui Dida_Anda Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title