Definiția unui strigăt, Octavian Paler
Ți-aș spune ceva, despre noi, despre zăpada de-afară, despre dragostea mea.
Ți-as spune ceva, orice, numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ți-as spune ceva, ce-ai știut, sau ce știu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
și s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.
Se zice că dorul de iubire e tot iubire.
Ție când ți-a fost ultima dată dor? Ți-amintești prima dată când ai simțit că ceva îți lipsește? Că-i sentiment, că-i om, că-i … ceva cu neliniște și bucurie la un loc. Ceva ce te înalță, apoi te răpune și stai într-o cameră cu tavanul prea jos, încercând să-ți aduci aminte momentul în care te-ai transformat în curcubeu. Secunda în care din om normal, arogant și sceptic, care le știe pe multe și controlează pe toate, te-ai făcut un amestec perfect de culoare?
—–
Dorul.
—–
Eu cum mi-am ales, când nu știam să aleg, să-mi fie dor aproape fără pauză de inspirat/expirat aer?
Am dor de mamă, dor de țară, dor de mine, dor de noi, dor de ei, dor de mare, dor de munte, dor de stare, dor de nestare, dor de dor …
Totu-i un dor întreg, de-un verde-smarald (azi).
Oricât de frumoasă, agitată, rea, grăbită, concentrată, fericită, visătoare, pământeană aș fi – tot, dar tot timpul eu am un dor în mine.
E de bine?..
Acum e mai de bine.
Înainte, alegeam doruri care aaaaaaaard. Dorurile mele erau niște focuri mari, cu scântei, cu magie, frumoase, imprevizibile. Le vedeai de departe, mă trădau ochii, mâinile…
Am avut și doruri negre… Surde, grele, dureroase…Greu de-nțeles, greu de purtat.
Am și doruri frumoase, de început de zi și viață. Când mă trezesc, încet, atent, fără ceas și fără lumină, de dorul visului pe care încă-l mai văd și trăiesc. E dor cu ochi închiși și zâmbet, cu plăcere amestecată cu frică și fericire…
Mai am și doruri încurcate. În cap, aleargă, cu viteze și direcții diferite, idei, amintiri, planuri … se ciocnesc, se atrag, se resping, se alungă, se bat, țipă … în coșul pieptului, rațiunea alungă emoția, emoția luptă, cinstit, corect, femeiește … Dorurile astea sunt grele.
Tot timpul mi-e dor.
Mi-e dor de oameni, cum sunt sau cum ar trebui să fie. Sau cum aș vrea să fie.
Mi-e dor de cuvinte, spuse, scrise, șoptite, strigate, auzite, prețuite.
Mi-e dor de vremuri, trăite sau doar visate.
Mi-e dor chiar și de închipuiri. Ăsta e un dor secret. Nu-l poți explica – nu știi, nu înțelegi, nu cunoști, dar îți închipui tu – cum este. Cum nu-i …
Eu am auzit varianta: dorul de iubire este deja iubire
Eu cred ca avem dorul vesniciei, perfectiunii…. si ca oriece bucurii ar fi pe pamant sunt partiale, imperfecte … ca apogeul, implinirea o vom trai in prezenta lui Dumnezeu
probabil, cand am citit pe undeva acest adevar – asa era, ca e deja iubire. dar a ramas in capul meu combinatia din titlu…
Splendida poveste despre dor si frumusete, o poveste precum un cantec ce te lasa fara suflare…Foarte, foarte frumos.
multumesc din suflet, Daniela I., conteaza foarte mult pentru mine sa stiu ca ce simt ramane la fel pentru cand scriu.
Cel mai dureros dor cred ca e dorul de o anume stare pe care ai avut-o,ai simtit-o,ai trait-o .
Si,la un moment dat peste timp,te cupride dorul,disperarea certitudinii faptului ca ,probabil,nu vei mai trai niciodata acea stare.
Din diverse motive.
Si-atunci simti ca incet,bucati din tine mor,se pietrifica.
Tu sti ca exista in tine,undeva pierdut,gustul acelei stari,sti ca doar acea stare iti poate declansa anumite simturi,stare care nu v-a mai veni.Niciodata.
Si continui sa traiesti cu nostalgia acelei stari,incercand sa cauti s-o inlocuiesti cu alta.
Doua fructe asemanatoare dar cu gust total diferit.
draga Monica B. – la celalat capat al dorului dureros pe care il descrii, e un sentiment atat de frumos si inaltator!!!! Si nu vorbesc de actul indragostirii de cineva absolut deosebit.
E starea aia, cand constientizezi, cand stii sigur, 100%, ca totul e iertat si vindecat, tu esti unde trebuie si faci ce iti place. si e bine, e atat de cald si bine … si poti totul.
sunt rare, extrem de rare momentele astea, dar mi-e tare dor de ele :), ca sa ramanem in zona dorului :).
Doruri care ard 🙂
Zinuli mi-e dor.. dor de tine.. dor de rasfoit scrierile tale
dor de tot-tot-tot
dor de intreaga Planeta 🙂
myina – si mie mi-i dor. vin si ne intalnim, bun :)?
astept cu dor :d
Ce gand frumos,inaltator la cer… Am ramas uluita de splendoarea confectionata dintr-o combinatie de ganduri ca un origamy din hirtie multicolora.Dorul ma apasa in fiecare zi cand vin de la scoala,cand e seara si astept ziua de miine,cand e weekend si nu mai pot de dorul lui…
Inteleg ca dorul tau se refera la altceva dar cand lam citit mam trezit in trecut-prezent-viitor toate combinate intr-o masinarie a timpului.
Lera, mersi mult de aprecieri!
oare este ciudat sa citesti gandurile tale scrise de altcineva?
toate posturile tale parca sunt rupte din inima si mintea mea…
suntem atat de diferiti si totusi atat de asemanatori
te imbratisez cu drag si astept cu nerabdare urmatoarele ganduri suflate in blogosfera
B
Si mie mi se parea ciudat inainte :), dar se pare ca chiar daca suntem diferiti si experientele sunt diferite, simtim uneori la fel. bine ca putem afla ca nu suntem unitati separate si durerea si bucuria e aceeasi.
Multumesc mult, B!
Asa este, suntem interconectati prin universalitatea trairilor. Si eu iti multumesc pentru emotiile pe care mi le transmit textele tale 🙂
nu pot să-ți dau like, pentru că suntem pe o platformă de bloguri, nu intr-o retea de socializare, dar „Like” 🙂
daca textul initial m-a facut sa mi curga o lacrima, asa pentru toate dorurile noastre, acum comentariul tau m a facut sa rad 🙂
Numai o persoana deosebita si sensibila poate da nastere unor ganduri atat de frumoase, care te rascolesc si te scot din profan, facandu-te, chiar si pret de o clipa, mai bun, mai romantic, mai visator, mai om.Iti multumesc si te felicit pentru darul cu care ai fost inzestrata.