fbpx
„“

E Crăciunul, baby! Și eu încerc să ajung acasă.

de

Ce bine că am mult-mult de lucru și nu am timp și chef să mă ocup de liste și de „ce e înainte și după” linie. Ce bine că sunt seara atât de obosită, că nu mai am putere să mă gândesc că e sfârșit de an, că pe 1 ianuarie o luăm de la capăt, măturând după ușă tot ce am zis sus și tare că vom face într-un an și nu vom face, de fapt, deloc. Ce bine …

——

„ce faci?” „lucrez. e urgent?” „nu, lasă. vii acasă?” „nu știu … dar vreau foarte mult.” „înseamnă că vii.”

Majoritatea muncește și aleargă un an, ca să ajungă de Crăciun acasă. Aer de casă, de amintiri, de recunoștință. Vizite, revederi, bucurie – definiția sărbătorii în dicționarul meu de buzunar.

Timp de un an, te iei cu una-alta – cu vremuri trecătoare, călătorii și vise, cu oameni care te inspiră sau te dezamăgesc, cu iubiri fulgerătoare sau focuri de paie, cu pierderi dureroase sau îmbogățiri neașteptate (și nu la bani mă refer)… dar de Crăciun, apeși pe pause și te duci acasă.

Mi-e dor… să primesc colindători: nepoții mei mă colindă de când aveau 3-4 ani. Acum au peste 20. Până să apară ei, îi colindam eu pe părnții lor. Până să apar eu, părinții lor îi colindau pe părinții mei. De-o viață ne colindăm, iubim și înseninăm unii altora zilele. Și asta e definiția sărbătorii. Mi-e dor de un colind în familie.

——-

Aseară am luat 783-ul spre aeroport. Orașul e plin de brăduți, lumini și ornamente. Nu aveam cum să iau din exterior spiritul Crăciunului, dar mă bucuram să văd copii minunați de basmul de peste geamul meu. La aeroport – oameni și emoții. Mulți-mulți oameni veneau acasă, de Crăciun.

Cel mai frumos om din lume a ieșit pe poartă, căutând cu privirea. Mămica mea. Râdem, povestim și mergem spre casă.

Gata, altfel se văd luminițele de peste geam … Gata, sunt pregătită. Pe dinăuntru.

—————

E frumos să ai pe cine întâmpina cu atâta drag. E superb să simți că vine Craciunul numai când vezi zâmbetul mamei tale. E minunat să te aștepte cineva acasă, acolo unde știți că e locul tău cel mai de taină. E bine să știi că cineva te așteaptă de un an, pentru o săptămână, chiar dacă tu nu știi ce faci peste o oră. Cineva are răbdare. Și e atât de bine să fii așteptat, cu dor și răbdare…

—————

Ăsta e Crăciunul – copiii de departe vin acasă. Își îmbrățișează părinții și se duc să vadă ce alți copii au mai venit acasă. Să afle cum e acolo unde au plecat și … dacă mai țin minte cum era pe vremuri Crăciunul. Să se asigure unii pe alții că timpul n-a pus nicio amprentă, distanța nu doare și ….. nu, pierderile nu au lăsat urme. Ba dimpotrivă.

Crăciunul e atunci când simți că poți zbura. În sus, departe. Că inspiri și expiri iubire. Că vei rămâne pentru totdeauna un copil care crede în ea. Crede serios, cu dor și răbdare.

————-

E Crăciunul, baby! Și eu încerc să ajung acasă.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • Ce frumos.

    Acum mi-as dori sa fii mers de Craciun acasa. La mama mea care isi sarbatoreste ziua de Craciun si la tata si la toti ai mei.

    Si la zapada. Multa zapada pe muntii mei frumosi din Brasov.

    Dar mergem in Martie. Ei ne asteapta. Tot anul. 🙂 E bine cand te asteapta cineva acasa.

    Dana 20 decembrie 2012 13:22 Răspunde
    • Brasovul este unul din cele mai spectaculoase orase din Romania. si lume :). si pe mine ma asteapta cineva acolo :), in fiecare an primesc invitatie de a face Craciunul sau Revelionul acolo, dar mai mare e dorul de alti „ai mei” :).
      Sarbatori frumoase, oriunde ai fi, Dana!

      zinazen 20 decembrie 2012 14:46 Răspunde

Dă-i un răspuns lui zinazen Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title