sunt așa zile …

Mă gândesc, de-aseară.

Priveam o persoană din fața mea – cu creier, poziție în lume, haine drăguțe și scumpe, cu agendă suficient de variată în telefon, pentru vârsta ei, cu albume foto colorate din țări pretențioase – și mă minunam. Avea o percepție atât de diferită… Priveam același pahar de apă. Problema nu se punea cine vede jumătatea plină sau goală a paharului sau dacă paharul există pe masă sau e doar rezultatul închipuirii noastre.

Paharul era, îl cumpărasem împreună de la Ikea (să zicem), aveam chiar și chitanță și bon de garanție, dar ea, persoana, senin și natural îmi explica că pe masă avem …. o veveriță, de fapt. Vie, roșcată, cu o coadă pufoasă, cu ochi mici negri.

M-a dat peste cap această … veveriță.

——–

Lumea nu e doar a mea, știu. O vedem și simțim diferit. Avem orizonturi largi. Avem imaginație. Avem în buzunar o prescripție medicală pentru orice eventualitate. Avem un loc al nostru, în care ne ghemuim, când simțim că nu putem nici să mergem, nici să stăm.

Accept păreri diferite, de la persoane ciudate sau străine. Nu mă costă nimic să le accept, dau din cap și merg liniștită mai departe, nu o să mă opresc din drumul meu, când avem atât de puțin timp, pentru atât de multe lucruri, ca să-i bag cuiva pe gât teoria MEA despre lume și viață.

Dar mă sperii când lumea vede în loc de un pahar, o veveriță.

Mă sperie pentru că mă gândesc că poate, într-adevăr, nu am fost la Ikea, nu am cumpărat niciun pahar, suntem într-o pădure și în fața noastră e o veveriță roșcată…

——

Ca să trăiești frumos, interesant, corect și liber, trebuie să pui câte o doză mică de nebunie în tot ce vezi și faci. Moderat și asumat, uneori doar pentru tine. Granița este foarte fragilă și uneori, te obișnuiești cu aceste închipuiri și nuanțe, cu interpretările personale și ajungi într-o lume imaginară, doar a ta, singur. Și este atât de urât să trăiești singur…

——–

Faptul că te gândești la El și la radio începe să cânte „Lady in red” – poate fi un semn, un motiv pentru a zâmbi, o confirmare astrală sau o coincidență.

Faptul că vă tot întâlniți cu privirile de trei seri încoace și-i tremură vocea când te trage spre el, să-ți spună ceva la ureche – poate fi un început, un flirt total nevinovat, o stare de mahmureală, o coincidență sau o veveriță roșcată în capul tău.

—–

Sunt atât de multe și diferite feluri și moduri de a trece prin viață…. Sunt zile pline, roșcate :), cu multă lume nouă, frumoasă, reală, care-ți aduce dezinteresat iubire, înțelegere și echilibru. Sunt zile de singurătate și sens, când nu respiri, ci scoți din tine toxina și o tragi repede înapoi, de teamă că nu o să poți trăi fără ea. Sunt zile cu toți cei buni și vechi împreună – adunați în jurul unui motiv important și albastru de adunare la un loc. Ca să parafrazez și ultima mea nebunie, „sunt așa zile când bei, chiar dacă iei pastile” …

——

Mă gândesc …. eu oare am loc în toate aceste zile pentru persoane care văd veverițe în loc de un pahar de la Ikea?