M-a întrebat: „Cum e iubirea?”
Ce să-i răspund?
E ca atunci când urci în avion și pleci.
Biletul e cumpărat sau primit cadou. Destinația e aleasă cu mare grijă sau la întâmplare.
Nu ai pământ sub picioare, zbori, ești unic, printre nori, deasupra tuturor, în paradis …
La aterizare, îți faci griji – dacă o să te simți un intrus în țara altor oameni? Dacă nu o să te descurci cu rețeaua de metrou? Dacă îți pierde compania aeriană bagajul? Dacă rezervarea de la hotel nu e bună?
Dar după ce vameșul plictisit îți spune „Bun venit”, îți revii. Nu ești străin. Nimeni nu-ți simte frica și îndoielile. Iar orașul nou te primește exact cum ești.
Pas cu pas, faci ce e de făcut. Ce simți că trebuie făcut.
Privești, descoperi, te miri. Te pierzi, te găsești, te afli.
Iubirea are aroma unei cafele perfecte, într-o dimineață răcoroasă, într-un oraș străin, în care lumea abia se trezește.
Iubirea e liniștea unei catedrale vechi, cu vitralii frumoase.
Iubirea este surpriza unei străduțe pietruite, cu ganguri și curți cochete, cu flori și perdele la geamuri.
Iubirea e bucuria unei băcănii, a unui anticariat, a unui pahar de vin roșu sau a unei arii din Mozart, la un colț întâmplător de stradă.
Iubirea te lasă cu cuvintele în gât, te face să plângi și să râzi, să desenezi inițiale pe un geam aburit de mașină.
Iubirea e priveliștea de la capătul miilor de scări urcate. Este ceva … ce se așterne în fața ta, de sus, până dincolo de departe. E real, e acolo, e ceva … ce te lasă fără respirație. Și chiar dacă știi că ochii nu te mint, tot nu-ți vine să crezi. Tot îți vine să-i închizi. De teamă, de fericire.
Iubirea te face să vrei să rămâi definitiv.
Așa e iubirea.
E ca atunci când urci în avion și pleci. Ca să rămâi acolo definitiv.
Zina, eu n-am trait niciodata iubirea asta! Crezi ca e tarziu sa mai sper la 47 de ani? As alege-o pe asta mai simpla: surpriza unei stradute pietruite…
Camellia, eu cred ca tarziu este doar daca simtim noi a fi asa. Uite ce poveste frumoasa am citit eu azi 🙂
http://www.formula-as.ro/2013/1083/asul-de-inima-45/jurnalul-unei-iubiri-tarzii-16797
foarte frumoasa poveste, Lotusull!
Mie mi-a inseninat toata ziua 🙂 Si inca mai zambesc cand mi-o reamintesc 🙂
ce sunt anii? eu nu cred in ani, desi incepe sa ma doara mijlocul si sa simt ploaia. nu, eu nu cred in limite si potriveli cu anii :). am inceput sa cred in iubire mai ales datorita povestilor coapte.
iar filmul meu preferat este „Moscova nu crede in lacrimi”, in care fraza principala a filmului este „La 40 de ani abia incepe viata.”
si asa e, Camellia!!!
Am citit undeva ca: „Prea tarziu este abia la ultima bataie a inimii”.
Zina, ai scris atat de frumos! Postarea aceasta „e ceva…ce te lasa fara respiratie”. Sublim! Felicitari!
Cu drag, Dana!
multumesc, Dana.
Multi luam citate de pe fb, carti, etc.Eu traiesc ce mi se intampla chiar daca societatea imi sare in cap.( Unele persoane mi-au sarit la propriu).Desi nu am vrut sa faca parte din viata mea, ea mereu a venit spre mine.Osho este cititorul meu preferat si intalnirea mea cu el nu este intamplatoare.Eram indragostita, aveam 18 ani si atunci mi-am cumpurat prima carte, Yoga sutras- stiinta sufletului.Cred ca eu sunt predestinata sa iubesc numai persoane cuplate.Osho a spus un adevar, in aceasta privinta :”Familia este impotriva iubirii!”, la care au ader.Imi place cel mai mult sa simt ca a mea constiinta se imbina cu a lui, ne dizolvam.Cand aveam 18 ani am vrut sa plec de acasa sa ma calugaresc ca sa nu ajung sa ma dezumanizez.Si totusi eu vreau iluminare, sa ajung la stadiul cand ”fericirea” sa nu depinde de nimeni.Cele mai multe persoane(barbati+femei) sunt intrigate cand sunt parasite.Egoul se simte lovit si vrea sa loveasca in persoana care ”le-a luat” partenerul.Daca esti plin de iubire esti fericit ca este cu alta(altul).O singura femeie am intalnit, o fosta colega, cu 2 copii a divortat si a avut un compartament normal. A inteles ca fostul ei sot s-a indragostit de alta, dupa 11 ani de casatorie.La restul am intalnit manifestari de gelozie nebunesti.
Valentina.eu sunt o sotie inselata.Acele gesturi nebunesti de care vorbesti,sigur sunt dovezi de iubire ranita si umilita.
🙁 imi pare rau, Rodica.m 🙁
Eu cred ca pt. dvs. partenerul reprezinta un obiect.Daca as avea asemenea manifestari mi-as da seama sa relatia mea este moarta.De asta imi place mei iubirea pt. ca nu tine cont de statut, acte si zboara din relatie ca o adiere de vant.
Valentina,eu cred ca noi sotiile suntem obiecte pentru soti nostri.Foarte putini barbati isi asuma relatiile clandestine.Cand acestea devin legale,nu mai prezinta interes pentru ei. Ce e ascuns e excitant.Si diversitatea e excitanta.Un scriitor celebru scia despre amanta sa-intre amanta si sotie exista o singura diferenta…e alta.Diversitatea tine barbati(ancestral)virili.Si nu numai barbatii….
Valentina, traim ce ni se intampla, intr-adevar. dar toate sunt alegerile noastre. avem liber arbitru.
viata e asa cum ne-o facem, dar avem un obicei atat de prost, sa ne-o complicam singuri …
iti doresc mult succes si rabdare in drumul tau spre fericirea in care nu depinzi de nimeni!
Si Alice „s-a complicat” cu un barbat casatorit si a iesit ceva interesant.Acum depinde fiecare persoana ce vede prin a „complica” viata.Cred ca mie imi place sa aiba cat mai multe serpentine.
Ai scris MINUNAT draga Zina! Ca de fiecare data … Desi nu te cunosc personal, cu fiecare postare mi-esti tare draga !
cateodata cred ca oamenilor li-s mai draga aici, decat atunci cand ma cunosc personal :). aici e un fel-altfel de lume a mea. 🙂
multumesc frumos, Alina_Pytic!
Obisnuiesc sa beau cafea cand lumea nu e trezita inca.In Viena de exemplu am baut o asemenea cafea.Nu are nici o legatura cu vreo dragoste dar cafeaua o sa o tin minte toata viata.Si cafeneaua de asemenea.In Grecia inac e extraordinara cafeaua cand inca lumea nu si-a inceput forfota.
vai, eu nici nu stiu cat de mult imi place cafeaua ca produs si cat ritualul sau locul in care o beau.
si eu am cateva orase in care tin minte perfect locul tuturor obiectelor in timpul cafelei mele.
in Tenerife, de exemplu, in octombrie, soarele rasare mai tarziu. si ne beam cafeaua sub palmieri, intr-un rasarit superb de soare.
dar cred ca cele mai frumoase cafele le-am baut in Italia … :). si acasa la mine, in Chisinau :).
Eu sunt pe viata indragostita de mare.In luna iunie in Elounda (Grecia)soarele iesea din mare,imens ca o minge de foc innainte cu cateva minute de ora 6.De uimire stau cu ceasca de cafea in mana.Acea magie dura cateva minute. Da si din Italia imi amintesc o cafea cat un degetar ,in Florenta innainte de a intra in Muzeul Uffizi.Din Egipt si din Turcia imi amintesc doar ca-mi puneam si ness in cafeaua facuta de ei si unul s-a luat odata de cap cand a vazut cum beau eu cafea.Acum ca imi contabilizez cafele imi fac planul sa beau o cafea si in Venetia.Am fost dar am fost doar o dupa-amiaza,cand am mancat doar o inghetata.Zina imi cer scuze ca am divagat de la subiectul tau.Eu am avut o singura iubire si aia tradata dupa 24 de ani.Am vazut cum e si alta nu-mi mai trebuie.Dar cafele in locuri minunate in lume imi doresc si pe viitor.Si celor ce-si doresc iubiri le doresc sa li se implineasca.
Draga Rodica.m – pentru mine, iubire inseamna si cafea in Istanbul (unde faceam zeci de opriri doar ca sa beau cafea din superbele lor cescute), si cafea inainte de Uffizi (dar, recunosc, a fost cappuccino :)) si cafeaua care ma asteapta in Grecia, unde nu am ajuns inca :(. sa ai un moment al tau, de cafea, aroma si pauza inseamna iubire.
probabil tradarea, dupa 24 de ani, doare si ustura ca naiba, dar … ma gandesc – 24 de ani impreuna – e ceva … eu oare am atat timp?..
Impreuna sunt 24.La momentul tradarii am oprit numaratul.Dar de atunci s-au mai scurs mai mult de trei.Iti doresc sa ai la dispozitie timp,timp sa iubesti si sa fii iubita,dar mai mult ,cati ani vor fi, sa fie buni,cu armonie si multa fericire.
In liceu citeam formula-as pe nerasuflate.Cum o luam, in drum spre casa sau liceu citeam rubrica ”Povesti de dragoste prin scrisori”.Sanziana Pop, chiar daca nu era fe formatie psiholog dadea niste sfaturi care erau pe placul meu.Cineva isi relata povestea de iubire, dupa care urma sfatul ei. Mi-ar placea sa ma duc la redactie sa citesc toata arhiva, pe hartie, sa retraiesc emotiile pe care le aveam in liceu cand citeam revista.Your message…
Toate definitiile date de tine sunt deosebite…minunate… Doar cineva care a iubit sau iubeste poate exprima atat de frumos ceea ce pot simti doar unii dintre noi. Asta ne diferentiaza… Dragostea sub toate formele ei.
XoXo
multumesc!