fbpx
„“

te rog, fă-l să nu mă mai iubească

de

Doamne, acum o să te rog ceva, dar nu pentru mine.

Nici pentru cineva bolnav sau aflat în necaz. O să te rog să-l faci pe bărbatul care mă iubește, să nu mă mai iubească. Pe mine lasă-mă, că o rezolv eu cumva… Te rog pentru el.

Iartă-mă, ani la rând te-am rugat să faci cumva ca să ne găsim, vedem, observăm și îndrăgim. Nu am nimic de reproșat, este perfect, este așa cum te-am rugat eu să fie, e deștept, amuzant și atent, dar… fă-l să nu mă mai iubească.

Nu m-am plâns până acum de distanța dintre noi, de diminețile în care am avut nevoie de el mai aproape, de nopțile pe care nu le-am dormit împreună. E normal, la cât de minunat este, trebuia să trăim departe unul de celălalt și să nu ne iasă nicidecum să ne mutăm împreună…. Oricum, suntem fiecare, prelungirea celuilalt, dincolo de orice realitate, de timp și de granițe, știu asta și apreciez… Și nu mă plâng, Doamne, e bine și cu distanța asta. Eu îl simt și-l am tot timpul în suflet.

Chiar nu mă plâng… Dar te rog, fă-l să nu mă mai iubească.

—–

Ieri, un om neînsemnat și neimportant, mi-a omorât toată credința.

M-a întrebat de când sunt singură. Eu l-am privit mirată.

Dar nu sunt singură. Iubesc un bărbat minunat.”

Doamne, eu chiar nu sunt singură. Doamne, eu nu sunt singură, nu?

—-

Omul neimportant mi-a zis că mă urmărește de jumătate de an. Este adevărat, m-a ajutat de câteva ori să descarc niște bagaje, mi-a găsit un instalator și m-a luat cu mașina la cumpărături duminica trecută. Ieri m-a rugat să stau jumătate de oră cu fetița lui, până discută ceva important cu fosta lui soție.

La început, Ana a stat nemișcată lângă ușă, urmărindu-mă cu ochii ei mari și negri. Am „cumpărat-o” cu o felie de tort și înghețată. Apoi am desenat case, câmpii, nori și șine de cale ferată. Amândouă iubim drumurile. Tatăl ei mi-a trimis mesaj că întârzie și m-a rugat să nu mă supăr că stau mai mult cu Ana. Peste o oră, i-am trimis mesaj că Ana a adormit și l-am rugat să nu sune la ușă când vine, să nu o trezească. Am învelit-o și am privit-o cum doarme, liniștită și calmă. Apoi a venit tatăl ei, îngrijorat, iubitor, protector, cu două bacsuri de apă plată pentru mine și am vorbit în șoaptă la bucătărie.

—–

Doamne, sunt singură…

Iubesc un bărbat minunat care nu a găsit nicio soluție ca să fim împreună.

Ana noastră nu se va naște niciodată.

——

Eu o să pot. Eu o să trec mai departe, dar trebuie să știu că-n ochii, brațele și cuvintele lui nu mai este iubire și dor. Doar așa o să pot.

Te rog, Doamne, fă-l să nu mă mai iubească. Și mai departe, nu știu … O să vedem noi, toți, împreună.

Categorii:
Uncategorized

Comentarii

  • of Doamne, parca as fi scris eu …incredibil.multumesc Zina.acum stiu ca am dreptate in a gandi asa, stiu ca nu sunt singura..

    AndaM 10 aprilie 2013 13:44 Răspunde
    • nu esti singura!
      multumesc frumos, AndaM.

      zinazen 10 aprilie 2013 14:05 Răspunde
  • Ахренеть 🙂 dar el vrea ca tu sa nu vrei, sa te iubeasca el?

    LILIANA 10 aprilie 2013 15:58 Răspunde
    • o sa intreb si personajul feminin, si pe cel masculin, ce e cu ei si ce vor, in general :).

      zinazen 10 aprilie 2013 19:53 Răspunde
  • Dar esti sigura ca te iubeste? Ca ai reusit sa strecori in text(excelent scris) cate o indoiala pe ici, pe colo.

    Liliana B 10 aprilie 2013 18:23 Răspunde
    • indoiala de la final e cea mai vizibila, nu :)?

      zinazen 10 aprilie 2013 19:52 Răspunde
      • Nu chiar…nesiguranta eroinei am simtit-o in fraza:”Doamne, eu chiar nu sunt singura.Doamne,eu nu sunt singura, nu?” Si mi se pare ” cheia” mesajului, fiindca aceasta nesiguranta o macina cel mai mult.
        Mi-a placut ce ai scris, te voi citi in continuare!

        Liliana 11 aprilie 2013 8:38 Răspunde
        • 🙂
          multumesc, Liliana.
          se indoiesc si oameni cununati, cu copii si destin comun, daramite eroina noastra…

          zinazen 11 aprilie 2013 10:02 Răspunde
          • …mai ales oamenii cununati, cu copii si destin …aproape comun. Si spun asta din experienta.
            Indoiala apare ca un abur negru, te invaluie, te cuprinde, nu ti da pace, te sufoca…te schimba…si totusi daca bati din palme, faci vraja potrivita, primesti un sarut si o vorba magica – dispare. Brusc, asa cum si apare!
            Indoliala apare pentru ca intuitia nu doarme, iar cu asta nu te joci…inteligenta inconstientului nu ti joaca feste…

            Bibi 16 aprilie 2013 11:45
          • „intuitia nu doarme” – cat de clar ai formulat 🙂

            zinazen 16 aprilie 2013 13:43
  • „Si sunt momente/ si s-asa zile/ in care bei chiar daca iei pastile” 🙂
    Zina, nu ti-am scris atit timp si-acum is 2 mesaje la distanta de cateva zile…nu te ingrijoreaza asta? Chiar vrei sa ma si cunosti? Ca eu nu prea las treburile neterminate 🙂
    Daca stau sa fac analiza pe text parca n-ar trebui ca Dumnezeu sa-l faca doar pe el sa nu te mai iubeasca, nu? Oamenii aleg, Zina! Au liber arbitru. El nu gaseste solutia ca voi sa fiti impreuna si sa faceti o Ana sau 2 sau 3 iar tu alegi CONSTIENT SI VOLUNTAR sa nu fi singura fiind de fapt. Esti un om foarte frumos! Sper ca el nu sa nu te mai iubeasca. Sper sa te merite!
    Cu mare drag, Anca F

    Anca F 11 aprilie 2013 10:37 Răspunde
    • „si te gandesti pe cine vrei sa vezi diseara” 🙂
      cand am share’uit acest text pe Facebook, am scris ca este un exercitiu de creatie, ca asemanarea cu tatici de Ana este intamplatoare. de ieri, port discutii cu prietenii mei (pe skype, prin sms, mesaje private sau live) despre text. unii s-au regasit in el, unii ma intreaba ce e cu mine :).
      normal ca exista un om de care e legata aceasta istorie. normal ca exista si o Ana si un tata de Ana. trebuie sa existe :).
      cum am turnat textul asta „pe hartie” e una si cum l-a simtit fiecare, in functie de cum este el in general si cum l-a prins textul meu anume azi, e altceva.
      explicam ieri unui prieten ca aceasta istorie e mai mult despre ce „ne ajunge”, cu ce „ne multumim”, ce „ne trebuie”.
      „sunt asa zile”, in care simt ca m-as lipsi de siguranta unei mari iubiri, in schimbul unei linisti, a unui confort sau delegari – sa ia altcineva apa, sa repare caloriferul, sa indrepte chestia aia care nici nu stiu cum se cheama etc etc. zile in care trebuie sa fii in 4 parti in acelasi timp si 3 oameni dragi au nevoie de tine, si scrii, suni, vorbesti cu fiecare si deadline-urile tipa si administratorul cere nu stiu ce copii de la nu stiu ce acte … sunt asa zile :).
      apoi primesti un mesaj, seara, al carui continut nu-l pot reproduce pentru ca nu stim daca vorbim ipotetic sau nu 🙂 – si zambesti – Da-le-ncolo de toate. oricum s-au aranjat. cu nervi, cu emotii, dar totul e bine… totul se rezuma la acel mesaj. stii ca „iti ajunge”, „te multumeste” si „iti trebuie”. nu mai oferi nimic la schimb :).
      iar chestia cu rugaciunea e forma in care am imbracat gandul unei femei de „in jur de 30 de ani” :).
      —-
      am recitit ce am scris si m-am incurcat pana si eu 🙂 – dar sper ca m-ai inteles, Anca F. 🙂

      zinazen 11 aprilie 2013 12:17 Răspunde
      • N-am inteles mare lucru decat ca nu vrei sa ne cunoastem si de aia mi-ai raspuns asa mult :-):-):-)
        Am inteles, Zina! Doar ca eu n-as vrea sa nu ma mai iubeasca nimeni din cei care ma iubesc. Daca nu ne mai iubim ce altceva ne mai ramane?
        Si vezi…cred ca am am gindit s-am exprimat amandoua acelasi lucru decat ca eu cu un pic mai putine cuvinte decat tine. Te imbratisez cu drag

        Anca F 11 aprilie 2013 13:17 Răspunde
        • :)))))) Cum sa nu vreau sa ne cunoastem?
          am explicat asa mult ca sa fii sigura ca vrei in continuare lucrul asta :).
          daca esti in bucuresti – Facebook Zina Zen sau e-mail zinulea@gmail.com.

          zinazen 11 aprilie 2013 13:27 Răspunde
  • M-a facut curioasa acest text…de asta am sa las si un comentariu, care tine mai mult de aspectul sentimental.

    „Iubesc un bărbat minunat care nu a găsit nicio soluție ca să fim împreună.” o afirmatie paradox, de ce?

    Daca as replica prompt la aceasta afirmatia…atunci as spune ca asa ceva, intr-o viata ideala, e imposibil…se bate cap in cap „barbatul minunat” cu incapacitatea lui de a gasi vreo solutie privind aceasta situatie…atunci el nu mai e asa de minunat. Si dragostea fata de el e o himera.
    O alta chestiune, „iubesc un barbat” – un sentiment care presupune daruire totala de sine,…si el „nu a gasit nici o solutie”…ah, nemernicul…”ca sa fim impreuna” noi…el trebuie sa faca ceva pentru Noi…el si eu…iar eu sa stept cand el in sfarsit va gasi solutie…cu mainele in san…si totusi eu il iubesc…sesizati egoismul?

    Ador fraza asta…spune totul.
    Din pacate, in viata reala exact asa se intimpla.
    Normal ca o sa se roage sa n-o mai iubeasca…ea doar nu-l iubeste.

    Zina, bravo, mai scrie!

    hih 11 aprilie 2013 15:47 Răspunde
    • propozita “Iubesc un bărbat minunat care nu a găsit nicio soluție ca să fim împreună” suna a concluzie, a disgnostic, a revelatie. in ea sunt trecuti ani, stari, lucruri intamplate sau doar gandite.
      e ca si cum te-ar intreba cineva foarte repede – „tu ce faci?” si in loc de „bine”, ar trebui sa raspunzi chiar cu ce faci. invat, lucrez, ma enervez, vreau sa plec, scriu, astept, mor, de dor, doar respir, sunt bolnav etc.
      iubesc? da. este minunat? da. suntem impreuna? nu. am incercat? da. ne-a iesit? nu.
      deci nu a gasit nicio solutie ca sa fim impreuna.
      “Iubesc un bărbat minunat care nu a găsit nicio soluție ca să fim împreună.”
      cauze pot fi multe. uneori mai depind si altii de noi. alteori depindem noi de ceva/cineva anume. plus frica, obisnuinta si amanarile pe mai tarziu. iar eu cred cu tarie ca asta cu solutia – e treaba unui barbat. eu, femeia, pot sa am rabdare, sa pastrez focul aprins si mancarea calda, metaforic vorbind, desigur, dar barbatul trebuie sa se ocupe de solutiile pentru noi, impreuna. …
      in viata reala lucrurile sunt ciudate si se bat cap in cap, cateodata – tu ai dreptate, Hih.
      nu stiu daca ea il iubeste sau nu … pentru ca definitia iubirii se schimba de o zi la alta. uneori chiar de la o secunda la alta…

      zinazen 11 aprilie 2013 18:05 Răspunde
  • Daca tot ai scris asa frumos, imi dau si eu cu opinia vis-a-vis de personaje
    Cred ca Iubirea mare e doar in mintea ei, ea a trait exagerat de intens anumite stari, senzatii, sentimente (3S) si le asociaza cu iubirea romantica si imposibila din literatura universala pe care ea atit de bine o cunoaste. Adica un fel de transfigurare a personajelor :)))
    In realitate lucrurile sint mult mai simple, incredibil de simple, atit de simple incit atunci cind iti pica fisa iti vine s-arunci cusma, sa stuchi cu naduf si sa zici ….” ma, da prost am fost ca nu mi-am dar io sama ” !
    Barbatii au facut majoritatea razboaielor pentru cite o femeie, cind vor o femeie proced in consecinta, uneori numai daca nu vrei nu-l vezi pe Mitica, om serios, cu functii si raspunderi, cum se inroseste in fata vreunei dudui sarmanta, atunci cind i s-au aprins calciiele
    Barbatii (si femeile) gasesc solutii atunci cind vor ceva cu adevarat. Daca s-a incercat si nu a functionat e doar pt ca undeva, in alta parte exista un altceva- altcineva care asteapta explorat :)))

    Zarada 11 aprilie 2013 21:26 Răspunde
    • @zarada – crezi bine. altceva/altcineva exista in alta parte :).
      multumesc!

      zinazen 12 aprilie 2013 6:29 Răspunde
  • Ruga e deja indeplinita! Daca barbatul ar iubi fata, el ar avea deja solutia.
    semnat
    Doamne Doamne

    Patricia 12 aprilie 2013 8:49 Răspunde
    • 🙂 Patricia – tine o imbratisare din partea mea 🙂

      zinazen 12 aprilie 2013 9:19 Răspunde
  • Eu m-as ruga totusi sa ajungem impreuna…la mine s-a implinit si avem un baietel minunat 🙂

    Aura Balint 12 aprilie 2013 9:07 Răspunde
    • Sa va traiasca si sa va aduca numai bucurii, Aura!

      zinazen 12 aprilie 2013 9:20 Răspunde
  • e doar in mintea ta… dar poate este suficient.

    umbre 12 aprilie 2013 17:21 Răspunde
    • cred ca textul e despre cum nu mai e suficient, la un moment dat, daca e doar in mintea ta :).

      zinazen 14 aprilie 2013 7:05 Răspunde
  • Si daca asa e cel mai bine? Daca apropierea, „sa fim impreuna” strica tot? Si noi stim acest lucru si atunci ne multumim cu „Iubesc un bărbat minunat care nu a găsit nicio soluție ca să fim împreună.”

    Any 12 aprilie 2013 17:37 Răspunde
    • Any, nu stiu daca e cel mai bine, dar daca alegerile au fost facute de ambele parti si asta e rezultatul, inseamna ca asa trebuie sa fie…
      si au tot viitorul din fata – cu alte alegeri si alte solutii.

      zinazen 14 aprilie 2013 7:05 Răspunde
  • De parca mai aveam nevoie de inca un exemplu ca sa mi se confirme ca nu inteleg femeile… 🙂
    E fascinant ce simte „personajul” si sunt putin invidios pentru ca nu cred ca un barbat poate trai astfel de sentimente. Bine, nici nu cred ca as vrea sa le traiesc, poate doar o singura data, sa stiu cum e. 🙂
    Dar dupa ce am citit si asta, mai bine nu:

    „nu stiu daca ea il iubeste sau nu … pentru ca definitia iubirii se schimba de o zi la alta. uneori chiar de la o secunda la alta”
    Atatea sentimente negative… pentru ce? Doar ca sa simti ceva? Cum sa ti se schimbe definitia iubirii asa des? Zile proaste are toata lumea, dar ele sunt doar niste zile proaste. Ele nu ne definesc, dimpotriva.

    „iar eu cred cu tarie ca asta cu solutia – e treaba unui barbat. eu, femeia, pot sa am rabdare, sa pastrez focul aprins si mancarea calda, metaforic vorbind, desigur, dar barbatul trebuie sa se ocupe de solutiile pentru noi, impreuna. …”
    Si in toata nesiguranta asta mare apare acel „trebuie”: barbatul TREBUIE sa se ocupe. 🙂 Inseamna ca e nevoie de foarte multa rabdare si de carbuni pentru foc.

    „in care simt ca m-as lipsi de siguranta unei mari iubiri, in schimbul unei linisti, a unui confort sau delegari – sa ia altcineva apa, sa repare caloriferul, sa indrepte chestia aia care nici nu stiu cum se cheama etc etc.”.
    Apoi singuranta marii iubiri o dai pe nimic, desi esti constienta ca e nimic 🙂 pentru ca… am avut o zi proasta :).

    Stiu ca ma repet, dar e fascinant.

    „iar chestia cu rugaciunea e forma in care am imbracat gandul unei femei de “in jur de 30 de ani””
    Nu cred, maxim 16.

    Andrei 13 aprilie 2013 5:16 Răspunde
    • Andrei, 16? atunci 16 sa fie :). Bine ca e fascinant pentru tine :).

      zinazen 14 aprilie 2013 7:03 Răspunde
  • ma regasesc atat de bine in ceea ce ai scris incat imi vine sa plang. Sunt intr-o situatie extrem de ciudata si nici eu nu stiu ce as putea sa ma mai rog. De 4 ani ma rog in fiecare seara sa fiu fericita langa el…dar in ultimul timp, nu mai vad nici un strop de fericire:(…si cu „barbatul minunat” incep sa cred si eu ca totul e doar in capul meu si ca nu e asa minunat cum il cred tinand cont ca nu ma mai poate face fericita……..

    Adela 14 aprilie 2013 15:14 Răspunde
    • Adela – totul se va aseza la locul lui, crede-ma :). dar sa nu uiti ca tu esti cea mai importanta persoana din viata ta. si cand o sa fii fericita cu tine, o sa te rogi sa-i fie bine si lui, oriunde ar fi – langa tine sau in alta parte.
      te imbratisez!

      zinazen 15 aprilie 2013 19:57 Răspunde
  • Pingback: peron pentru doi | Zina Zen

  • si daca si el se roaga acelasi lucru pentru el?

    Madalina 16 mai 2013 13:02 Răspunde
    • ar fi foarte putin probabil, dar, daca ar fi asa – atunci poate fi vorba numai de mana „destinului”.

      zinazen 16 mai 2013 13:22 Răspunde
  • Dragostea este frumoasa, cred ca ea ma tine conectata la dorinta de a ma trezi, sunt o mare iubitoare de somn:)), dar vreau sa simt dragostea, de 6 ani tot cred ca ceva o sa se schimbe dar reusesc sa mi dau seama ca nimik nu se schimba, il iubesc dar nu l mai vreau, asa de usor de scris dar foarte greu de facut, si anume ce? Sa plec undeva pe o plaja , mult soare, si daca o sa mi lipseasca? Si timpul trece si este putin peste 30 , iar ceasul imi face in cap cu familia cu tot, tic tac tic tac .

    Rebeca 4 octombrie 2015 18:53 Răspunde

Dă-i un răspuns lui umbre Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Menu Title