Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

every me and every you

Posted by on Jul 14, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

- Hai să vedem Haga. - Hai. - Tu când poți să îți iei concediu? - Nu știu, august e bine? - August. Haga. Aliniere de stele. Găsesc o ofertă perfectă. 4 stele. 3 nopți cazare. Zbor direct, hotel în centru, transfer de la aeroport. Mă uit pe Vreme – vreme perfectă. Bat în lemn. Totul e așa cum trebuie să fie. Cum vreau, cum îmi trebuie, cum îmi place. Înainte de a cumpăra pachetul de la agenție, mă uit atent la cameră, la view-ul de la geam, la fiecare detaliu care ar putea strica o vacanță importantă. Importantă, pentru că … importantă. Am plătit eu,...

Read More

nu mă uitați.

Posted by on Jul 2, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

Nu știu de ce dezamăgirile în/din dragoste le-am trăit mai ușor decât pe altele. În cazul domnilor, tot timpul am putut să spun cu ușurință „Next”, găsind cel puțin 10 motive „de ce e mai bine așa”. Am pus gustul amar al dezamăgirii pe seama mea, uneori. Pe nedrept, poate. Pe seama vârstei, pe seama diferenței, pe seama momentului, pe seama conjuncturii sau a lipsei acesteia, a anturajului, a mamei lui, a profesiei mele, a orgoliului, a formei, a lipsei de conținut, a ținutei mele neinspirate, a faptului că nu îmi place să calc etc. De fiecare dată, am știut...

Read More

Cea mai scurtă poveste de iubire.

Posted by on Jun 27, 2014 in Uncategorized | 2 comments
 

Eu demult nu mă mai contrazic cu alții pe tema iubirii. Nu am niciun argument în plus sau în minus când se dezbate acest subiect. Dau tuturor dreptate. Fiecare știe pentru el cum e în piept, sub pleoape, pe piele… Iubirea durează 3 ani? Poate. Trebuie să țină toată viața? Trebuie luptată? Câștigată? Alergată? Chinuită? Apărată? Furată? Trebuie să fie senină? Meritată? Egală? Cântărită? Eu sunt o femeie în continuă mișcare și schimbare. Ultima dată când i-am spus cuiva că mi-e dor, până seara i-am spus că nu mai vreau să-l văd. Și nu am mințit nici...

Read More

nord de femeie

Posted by on Jun 20, 2014 in Uncategorized | 0 comments
 

Mi-am luat-o în cap, când am plecat de acasă. De fapt, nu chiar când am plecat. Când am plecat, era cât pe ce să fac pe mine de frică. Mi-am luat-o în cap când m-a asimilat Bucureștiul. Când m-am simțit de-a lor, de-a bucureștenilor care bat la pas orice stradă, ies noaptea, merg fără direcție, și cunosc sute de intersecții de străzi și străduțe. M-am dat mare în fața celor rămași acasă. Că „la noi, la București” nu așa se spune, nu așa se face. Ei au fost extraordinari, cei rămași acasă. M-au lăsat să-mi treacă această fază și m-au iubit în...

Read More

sunt bine.

Posted by on Jun 3, 2014 in Uncategorized | 2 comments
 

M-a întrebat cineva dacă sunt bine. Am zâmbit. Cum nu-mi place să zâmbesc. Trist, obosit, aproape ironic. Și i-am povestit despre ziua în care mi-am dat seama că sunt îndrăgostită. Prima dată. După mine, are mare legătură. Nu am știut până în acea zi că mi se poate întâmpla. Niciodată nu am găsit o explicație pentru tot ce s-a întâmplat cu mine și între noi doi. M-a luat prin surprindere, m-a dat de pământ, m-a ridicat printre nori, m-a lăsat fără aer, cuvinte și tot ce știam. Abia atunci au început să conteze oamenii și lucrurile din jurul meu. În acea...

Read More

„Mai știi?”

Posted by on May 21, 2014 in Uncategorized | 2 comments
 

Nu știu, v-am mai zis? Urăsc despărțirile. De orice fel. De colegi, de vacanță, de-o stare, de-o noapte, de-un vis, de-un om, de altul, de mama, de casă, de-un oraș, de-un moment, de-o vârstă, de mine cea veche, de mine cea sigură, iubită, frumoasă. Eu știu. Fluctuații, decalaje. Sus-jos. Bine-mai bine. Rău-oribil. Soare-zi, lună-noapte. Visare-uitare. … Vamă. Examen. Pauză. Restart…. „Sună-mă când ajungi”, „Dă-mi un semn când poți vorbi”, „Cu siguranță”, „Promit”, „Ce s-a întâmplat?”, „Trăiești?”, „Mai știi?”, „Și...

Read More

cel mai frumos. cel mai acasă.

Posted by on May 16, 2014 in Uncategorized | 7 comments
 

Se mai întâmplă… cineva să nu mă aleagă. Sau să i se termine, înaintea mea, partea lui de pasiune, viață și scântei… Se întâmplă. Nu suntem egali în simțuri și lungimi de timpi, de unde și de spații. Mă adun, mă descompun, mă jelesc, mă fac din nou întreagă. Cu timp, cu răbdare, cu efort și voință. Cu vodkă, câteodată. Nu știu cum să învăț să mă bucur să-l văd fericit la alt geam, într-o altă casă. Nu știu cum să mă bucur sincer că el e bine în altă parte. Să înțeleg până la capăt că nu ne-am potrivit și nu am nicio vină...

Read More

mă-ntreabă lumea

Posted by on May 12, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

Mă intreaba lumea dacă am iubit mai mult de la distanță mare, de la distanță mică sau de lânga mine. Eu îi raspund lumii că am iubit la fel. Am avut aceeași inimă, același puls grăbit, aceeași viteză de alergare a sângelui prin vene. Somn, nesomn și veghe. Săptâmâni care nu trec și secunde care nu se mai termină. Cand vrei să știi, când te temi să întrebi și ești amețit de culoare, de nou, de viteză. Când îți trebuie urgent, acum, totul. Când riști. Când alergi cu ochii legați. Când vrei să dai totul. Chiar și oricui. Chiar și cui nu cere, nu-i...

Read More

Jurnal de transformare

Posted by on Apr 30, 2014 in Uncategorized | 16 comments
 

Sunt o femeie normală de 35 de ani. Sunt naivă, impulsivă. Mă supăr. Îmi trece. Am zile bune. Zile minunate. Zile excepționale. Nopți lungi. Nopți prea scurte. Simt că mor, câteodată. Că nu mai pot. Am început să fac riduri. Înainte de a pierde o noapte, mă gândesc de două ori. Celulită, pretenții, ștachete, multă muncă, organizare, atenție sporită, amintiri, doruri, regrete, grabă. Mă chinuiesc să slăbesc. Să mănânc mult verde. Să merg mai mult pe jos. Să aflu ce îmi place. Să fac ce îmi place. Să trăiesc frumos. Să aleg bine. Mai am zile când mă...

Read More

știm totul.

Posted by on Apr 22, 2014 in Uncategorized | 0 comments
 

Are două lumi în ochi. În ochiul stâng are tot trecutul. Cu flori, oceane și nemărginire. Cu muririle și ne-ntâmplările noastre toate. Cu drumuri, cărări și regrete. Cu amintiri multe și stele căzătoare. Cu toate secundele noastre complete. Tot împreunul nostru. În ochiul drept are viitorul. Îndoielile lui, întrebările noastre, fericirile mele. Toate ridurile noastre. Știu când, cum și de ce se încruntă. Ce formă și sclipire au ochii când vin. Când plec. Când mă-ntorc. Când plec definitiv, din nou. Îi cunosc toate vârtejurile. Știu când s-a tuns, când s-a...

Read More

Mi-am dat seama.

Posted by on Apr 15, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

S-a amestecat alb cu negru, rău cu bine, întrebări cu răspunsuri. Stări cu nestări. Răbdare cu viziune. Trecut cu vibrare. Iertări cu uitare. Viitor cu infinități, posibilități, alegeri. S-a amestecat viață cu viață. O să pot? O să fac față? E mult? E puțin? E pentru mine? Să iau? Să dau? Să las unde este? Să rup? Să fac nod? Să pun în pământ ca să crească? Mi-am dat seama. Într-un moment de dimineață nechemată, am știut – o să pot. E pentru mine. M-a cuprins o liniște tămăduitoare și-un calm atât de nou. Mi s-a luminat și  limpezit totul....

Read More

Ție pot să-ți spun.

Posted by on Apr 11, 2014 in Uncategorized | 6 comments
 

Nu judec, nu recunosc, nu mă ascund, nu mă tem, nu protejez. Chiar scriu despre o prietenă. Cu câțiva ani în urmă a cunoscut pe cineva care i-a făcut inima să bată ca la pariurile curselor de cai. Am prins-o visătoare, vomitând de emoții, speriată, chircită într-o toaletă. Am ținut-o de un picior în momentele în care aproape-și lua zborul. Am ținut-o de mână, când i s-a ruinat lumea. Am ținut-o de umeri când a trebuit. Am ținut-o în brațe când a cărunțit. El era căsătorit. „Nu, nu, nu”, „Nu se poate”, „Nu trebuie”, „Nu se cuvine”, până...

Read More

tu vino. cu o poveste.

Posted by on Apr 8, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

Normal că am o poveste. Ar fi fost trist să nu am niciuna, la 35 ani. Niciuna, nici patru mari, nici altele mai mici. Toate ale mele, legate între ele, legate de mine, cum am fost. De mine, cum sunt. Legate de alte povești, de alți oameni. Chiar și de alte lumi, legate. Am și eu o poveste. Mai puteam sta, altfel, dreaptă? Mai puteam ști cum să aștept? Mai aveam hotărâre în brațe? Aflam ce? Știam cum? Simțeam când? Mai știam să închid ochii? Mai puteam să-i deschid? Nu vreau să-și lase nimeni povestea la intrare. Vreau să și-o asume. Să și-o iubească. Să știe că...

Read More

…și un pic de „quelque chose”

Posted by on Apr 4, 2014 in Uncategorized | 3 comments
 

Tare am vrut să ajung o femeie respectată. Printre modelele mele, erau femei elegante, frumoase, tăcute, enigmatice. Care, atunci când vorbeau, se făcea liniște, și-n aer plutea un aer discret de Chanel. Bărbații le priveau cu admirație, femeile le studiau cu atenție și invidie. Femei cu ciorapi de mătase, cu lenjerie de foarte bună calitate, cu păr cuminte și unghii îngrijite. Femei culte, cu priviri curioase și gesturi sigure. Când le vedeam, auzeam undeva departe, fragmente din Chopin. Tot timpul am știut că anume așa sunt femeile care se bucură de respectul celor...

Read More

Jurnal de Paris. Sarutul.

Posted by on Mar 27, 2014 in Uncategorized | 14 comments
 

Metrou. Paris. Un domn pe care scrie “nascut si crescut in Franta” sta pe scaunul de vis-a-vis. Citeste ziarul. Pantaloni crem, ciorapi negri, pantofi maro cu sireturi albastre, asortate cu sacoul de catifea, albastru. Geanta veche, neagra. Esarfa, evident. Are cam 55 de ani, dar eu nu citesc foarte bine chipuri europene. Asa ca poate avea de la 40 la 70. Ne aude vorbind despre traseu, planuind, cautand pe harta, ne priveste din cand in cand, de peste ochelari. Imi intinde partea lui de ziar, cu viata de noapte a Parisului. Ii multumesc, in romana si franceza, in acelasi...

Read More

eu n-am avut curaj

Posted by on Mar 18, 2014 in Uncategorized | 18 comments
 

Foarte mult timp mi-a luat să înțeleg că nimeni nu stă să elaboreze strategii și planuri cu felurile în care să mă spargă în cioburi cât mai mici și să mă rupă în fâșii cât mai înguste. O perioadă, am fost tare încurcată. Cum adică? Nu e nimeni cu puteri supranaturale, supraomenești, care concepe și pune în aplicare scheme diabolice pentru a da de pământ cu mine? Adică – loviturile, rănile, durerea, neîmplinirea – nu vin din altă parte? Nu e vina altcuiva … că eu nu sunt fericită, iubită și întreagă?.. Nu. Nu e vina nimănui. E a mea,...

Read More

si daca fug de aici, eu fug înspre tine?

Posted by on Mar 10, 2014 in Uncategorized | 4 comments
 

Mi-au înghețat picioarele. Mie nu-mi îngheață aproape niciodată picioarele, nici iarna, nici pe granit, nici afară, dar ieri mi-au înghețat. Le-am încălzit cu palmele, le-am băgat sub plapumă, le-am pus cei mai călduroși și flaușați ciorapi… Degeaba. În timp, devii atent la chestii de genul ăsta. Ți-apar ca un semn, de sus sau de’ntrebare. Ca un răspuns întârziat la o’ntrebare veche. Ca o ușă care se deschide spre’ntâmplări visate mai demult. Cred că, uneori, toate se așează atent, încet, potrivit, în jurul tău, în așa fel, încât să nu mai...

Read More

fără regrete

Posted by on Mar 3, 2014 in Uncategorized | 6 comments
 

Mărțișorul meu din anul acesta a avut o formă ciudată și a venit un pic mai târziu de data de întâi a lunii. A fost mărțișorul care mi s-a potrivit „mie-n sută” și, surprinzător, a venit chiar de la mine… Fără să știu că pot, fără să știu că vreau sau că-mi trebuie, m-am făut eu mie, cadou. Mărțișorul meu a însemnat răbdare, înțelepciune, pact între inimă și cap, revelație și liniște. Ceața care mi-a învelit simțurile s-a ridicat și, în sfârșit, am văzut toate lucrurile așezate la locul lor. S-a făcut senin și curat, simplu. Din...

Read More

cad stele-n buzunare goale

Posted by on Feb 25, 2014 in Uncategorized | 24 comments
 

Credeam că nicio apă n-o să mi-l spele de pe piele. Niciodată. Credeam că zilele nu trec ca să-l uit, ci ca să-l aștept. Număram cum trec secundele, lunile, chiar anii. Cuminte, așteptam. Până o să-și dea seama că eu sunt cea adevărată, cea importantă. Până o să vină să-mi bată la ușă. Ani de zile nu mi-am schimbat adresa și am stat răbdătoare, pe partea mea de ușă, gata să-l primesc înapoi, acasă. Gata de orice. Gata de oricum. Credeam… că lumea e rea, dar va veni o zi și se va face dreptate. Și-n acea zi, va dispărea tot ce-a fost mai greu și va...

Read More

Perfect

Posted by on Feb 18, 2014 in Uncategorized | 12 comments
 

„Îți mulțumesc că m-ai înțeles.” Este mesajul unei prietene care a pus punct unei relații perfecte. Perfecte din toate punctele de vedere. Ale altora. El este frumos, deștept, are bani, mașină, casă, un job interesant. Mai pleacă – taman cât să ți se facă dor. Iar când vine, niciodată nu uită să aducă ceva dulce, ceva frumos, ceva de purtat și ceva de pus în vază. Când l-a cunoscut pe bărbatul perfect, m-am bucurat cu tot sufletul. Pentru că ea este o femeie căreia îți vine tot timpul să-i șoptești „mulțumesc” la ureche. Pur și simplu. E...

Read More