Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

știm totul.

Posted by on Apr 22, 2014 in Uncategorized | 0 comments
 

Are două lumi în ochi. În ochiul stâng are tot trecutul. Cu flori, oceane și nemărginire. Cu muririle și ne-ntâmplările noastre toate. Cu drumuri, cărări și regrete. Cu amintiri multe și stele căzătoare. Cu toate secundele noastre complete. Tot împreunul nostru. În ochiul drept are viitorul. Îndoielile lui, întrebările noastre, fericirile mele. Toate ridurile noastre. Știu când, cum și de ce se încruntă. Ce formă și sclipire au ochii când vin. Când plec. Când mă-ntorc. Când plec definitiv, din nou. Îi cunosc toate vârtejurile. Știu când s-a tuns, când s-a...

Read More

Mi-am dat seama.

Posted by on Apr 15, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

S-a amestecat alb cu negru, rău cu bine, întrebări cu răspunsuri. Stări cu nestări. Răbdare cu viziune. Trecut cu vibrare. Iertări cu uitare. Viitor cu infinități, posibilități, alegeri. S-a amestecat viață cu viață. O să pot? O să fac față? E mult? E puțin? E pentru mine? Să iau? Să dau? Să las unde este? Să rup? Să fac nod? Să pun în pământ ca să crească? Mi-am dat seama. Într-un moment de dimineață nechemată, am știut – o să pot. E pentru mine. M-a cuprins o liniște tămăduitoare și-un calm atât de nou. Mi s-a luminat și  limpezit totul....

Read More

Ție pot să-ți spun.

Posted by on Apr 11, 2014 in Uncategorized | 6 comments
 

Nu judec, nu recunosc, nu mă ascund, nu mă tem, nu protejez. Chiar scriu despre o prietenă. Cu câțiva ani în urmă a cunoscut pe cineva care i-a făcut inima să bată ca la pariurile curselor de cai. Am prins-o visătoare, vomitând de emoții, speriată, chircită într-o toaletă. Am ținut-o de un picior în momentele în care aproape-și lua zborul. Am ținut-o de mână, când i s-a ruinat lumea. Am ținut-o de umeri când a trebuit. Am ținut-o în brațe când a cărunțit. El era căsătorit. „Nu, nu, nu”, „Nu se poate”, „Nu trebuie”, „Nu se cuvine”, până...

Read More

tu vino. cu o poveste.

Posted by on Apr 8, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

Normal că am o poveste. Ar fi fost trist să nu am niciuna, la 35 ani. Niciuna, nici patru mari, nici altele mai mici. Toate ale mele, legate între ele, legate de mine, cum am fost. De mine, cum sunt. Legate de alte povești, de alți oameni. Chiar și de alte lumi, legate. Am și eu o poveste. Mai puteam sta, altfel, dreaptă? Mai puteam ști cum să aștept? Mai aveam hotărâre în brațe? Aflam ce? Știam cum? Simțeam când? Mai știam să închid ochii? Mai puteam să-i deschid? Nu vreau să-și lase nimeni povestea la intrare. Vreau să și-o asume. Să și-o iubească. Să știe că...

Read More

…și un pic de „quelque chose”

Posted by on Apr 4, 2014 in Uncategorized | 3 comments
 

Tare am vrut să ajung o femeie respectată. Printre modelele mele, erau femei elegante, frumoase, tăcute, enigmatice. Care, atunci când vorbeau, se făcea liniște, și-n aer plutea un aer discret de Chanel. Bărbații le priveau cu admirație, femeile le studiau cu atenție și invidie. Femei cu ciorapi de mătase, cu lenjerie de foarte bună calitate, cu păr cuminte și unghii îngrijite. Femei culte, cu priviri curioase și gesturi sigure. Când le vedeam, auzeam undeva departe, fragmente din Chopin. Tot timpul am știut că anume așa sunt femeile care se bucură de respectul celor...

Read More

Jurnal de Paris. Sarutul.

Posted by on Mar 27, 2014 in Uncategorized | 14 comments
 

Metrou. Paris. Un domn pe care scrie “nascut si crescut in Franta” sta pe scaunul de vis-a-vis. Citeste ziarul. Pantaloni crem, ciorapi negri, pantofi maro cu sireturi albastre, asortate cu sacoul de catifea, albastru. Geanta veche, neagra. Esarfa, evident. Are cam 55 de ani, dar eu nu citesc foarte bine chipuri europene. Asa ca poate avea de la 40 la 70. Ne aude vorbind despre traseu, planuind, cautand pe harta, ne priveste din cand in cand, de peste ochelari. Imi intinde partea lui de ziar, cu viata de noapte a Parisului. Ii multumesc, in romana si franceza, in acelasi...

Read More

eu n-am avut curaj

Posted by on Mar 18, 2014 in Uncategorized | 18 comments
 

Foarte mult timp mi-a luat să înțeleg că nimeni nu stă să elaboreze strategii și planuri cu felurile în care să mă spargă în cioburi cât mai mici și să mă rupă în fâșii cât mai înguste. O perioadă, am fost tare încurcată. Cum adică? Nu e nimeni cu puteri supranaturale, supraomenești, care concepe și pune în aplicare scheme diabolice pentru a da de pământ cu mine? Adică – loviturile, rănile, durerea, neîmplinirea – nu vin din altă parte? Nu e vina altcuiva … că eu nu sunt fericită, iubită și întreagă?.. Nu. Nu e vina nimănui. E a mea,...

Read More

si daca fug de aici, eu fug înspre tine?

Posted by on Mar 10, 2014 in Uncategorized | 4 comments
 

Mi-au înghețat picioarele. Mie nu-mi îngheață aproape niciodată picioarele, nici iarna, nici pe granit, nici afară, dar ieri mi-au înghețat. Le-am încălzit cu palmele, le-am băgat sub plapumă, le-am pus cei mai călduroși și flaușați ciorapi… Degeaba. În timp, devii atent la chestii de genul ăsta. Ți-apar ca un semn, de sus sau de’ntrebare. Ca un răspuns întârziat la o’ntrebare veche. Ca o ușă care se deschide spre’ntâmplări visate mai demult. Cred că, uneori, toate se așează atent, încet, potrivit, în jurul tău, în așa fel, încât să nu mai...

Read More

fără regrete

Posted by on Mar 3, 2014 in Uncategorized | 6 comments
 

Mărțișorul meu din anul acesta a avut o formă ciudată și a venit un pic mai târziu de data de întâi a lunii. A fost mărțișorul care mi s-a potrivit „mie-n sută” și, surprinzător, a venit chiar de la mine… Fără să știu că pot, fără să știu că vreau sau că-mi trebuie, m-am făut eu mie, cadou. Mărțișorul meu a însemnat răbdare, înțelepciune, pact între inimă și cap, revelație și liniște. Ceața care mi-a învelit simțurile s-a ridicat și, în sfârșit, am văzut toate lucrurile așezate la locul lor. S-a făcut senin și curat, simplu. Din...

Read More

cad stele-n buzunare goale

Posted by on Feb 25, 2014 in Uncategorized | 24 comments
 

Credeam că nicio apă n-o să mi-l spele de pe piele. Niciodată. Credeam că zilele nu trec ca să-l uit, ci ca să-l aștept. Număram cum trec secundele, lunile, chiar anii. Cuminte, așteptam. Până o să-și dea seama că eu sunt cea adevărată, cea importantă. Până o să vină să-mi bată la ușă. Ani de zile nu mi-am schimbat adresa și am stat răbdătoare, pe partea mea de ușă, gata să-l primesc înapoi, acasă. Gata de orice. Gata de oricum. Credeam… că lumea e rea, dar va veni o zi și se va face dreptate. Și-n acea zi, va dispărea tot ce-a fost mai greu și va...

Read More

Perfect

Posted by on Feb 18, 2014 in Uncategorized | 12 comments
 

„Îți mulțumesc că m-ai înțeles.” Este mesajul unei prietene care a pus punct unei relații perfecte. Perfecte din toate punctele de vedere. Ale altora. El este frumos, deștept, are bani, mașină, casă, un job interesant. Mai pleacă – taman cât să ți se facă dor. Iar când vine, niciodată nu uită să aducă ceva dulce, ceva frumos, ceva de purtat și ceva de pus în vază. Când l-a cunoscut pe bărbatul perfect, m-am bucurat cu tot sufletul. Pentru că ea este o femeie căreia îți vine tot timpul să-i șoptești „mulțumesc” la ureche. Pur și simplu. E...

Read More

Auzi?

Posted by on Feb 8, 2014 in Uncategorized | 4 comments
 

E ciudat cum ne întâlnim ca să ne spunem lucruri, iar când stăm la un metru de omul căruia i-am înșirat în gând mii de cuvinte, atent selectate și puse în fraze special construite, nu putem scoate niciun sunet. Nu ne lasă mâinile, ochii, amintirile, gura, să scoatem nimic din tot ce e de spus. Dar e de spus? Sau știu mai bine mâinile, ochii, amintirile, gura … Cuvinte. Adevărate, otrăvite, dureroase. Cuvinte care ar trebui să schimbe situații, definitiv sau pentru o oră. Cuvinte despre stări toxice, imposibile, bolnave, care-ți omoară sufletul. Cuvinte de...

Read More

… deja străină casa ta.

Posted by on Jan 30, 2014 in Uncategorized | 4 comments
 

Nu am mai fost în siguranță deplină de la trei luni, de când am stat la pieptul mamei mele. A  nins, a înghețat, s-a albit totul. Îmi place. Să simt frigul, să grăbesc pasul, să mă uit în sus când ninge, să simt zăpada în palme, să zgârii inițiale pe geamul tramvaiului, să ajung acasă, la cald și la bine și să înșir totul la uscat, să pun de-un ceai, să mă ghemuiesc sub pătura mea cu stele. Câte cuvinte, amintiri și idei îmi vin. Câte înțelesuri și clasări de dosare … Îmi place iarna pe stradă, la geam, acasă, oriunde. Din când în când, din...

Read More

drumurile noastre, poate

Posted by on Jan 22, 2014 in Uncategorized | 0 comments
 

Cum se vede totul altfel, cu fiecare an care trece… Poate ni s-a dus din puritate, sinceritate și avânt, poate le-am dat alt nume, poate le-am cântărit/măsurat altfel, poate le-am trecut pentru o perioadă, în rubrica „defecte”. Poate ni s-a mai dus din încrîncenare, orgolii și neîncrederi. Poate suntem mai categorici în anumite situații și la fel de indeciși în altele. Poate suntem mai curajoși acum. Poate…   „Eu o să plec din Moldova” mi-a zis un băiat care și-a strâns, spre seară, toate cuvintele din gât. „Știu” i-am zis trist și...

Read More

Zile-poveste

Posted by on Jan 15, 2014 in Uncategorized | 6 comments
 

Mi-e greu, dar învăț să trăiesc fără să judec, fără să am așteptări și fără să-mi fac iluzii aproape din orice. Sunt zile când sunt de marmură – calculată, ordonată, sigură pe mine, pe picioare, pe pământ. Dar sunt și zile când cred în toate. Când copilăria mi se amestecă cu înțelepciunea, eu cochetez și iubesc intens și gratis, nu mă tem de nimic și obțin totul. Am învățat să apreciez așa zile și mă port în/cu ele cu grijă, cu dăruire, pe de-a-ntregul. Eu știu că ele vin rar și trec repede. Sunt zile-poveste. Zile-viață. Prietena mea...

Read More

peronul nostru

Posted by on Jan 12, 2014 in Uncategorized | 14 comments
 

Nu mai pot urca într-un tren. Mă dor toate peroanele. Mi se pune un nod în gât și mă sufoc. Iar lacrimile, care ar trebui să-mi aducă eliberare, mă dor.   Peronul nostru … Când am plecat prima dată, ai ajuns la 21.03. La 21.07 pleca trenul. 4 minute. Atât am avut. Să ne găsim, să ne pierdem.   Un sărut lung, cât o viață. Un sărut flămând, însetat. Un sărut orfan, fără casă. Mă dureau mâinile care ți s-au încleștat în jurul meu. Mă dureau lacrimile tale pe obrazul meu. Mă durea tot peronul.   „E adevărat. Auzi? Să nu te îndoiești!...

Read More

virgula de la sfârșit de an

Posted by on Dec 25, 2013 in Uncategorized | 15 comments
 

Mi-am tras scaunul la calculator, piciorul sub mine și încerc să trag un soi de linie. Uite, până aici a fost 2013. Acum sunt „sărbătorile”. Facem un pic de pauză. Urmează noaptea dintre ani. Apoi începe 2014. Am încercat să-mi amintesc momentele frumoase din 2013. Am râs, am zâmbit, am spus de atâtea ori „Eeeh!”. M-am încruntat, am alungat gânduri și umbre, iar am zâmbit, iar am râs, iar am spus „Eeeeh!” Oameni … Câți oameni noi, câte intrări frumoase, reveniri spectaculoase, ce apariții cu ștaif. Câteva înstrăinări. O pierdere sau două...

Read More

Avem aceeași adresă

Posted by on Dec 13, 2013 in Uncategorized | 7 comments
 

Pentru mine, amintirile sunt fluturi. Au aripi, sunt colorați și zboară. Pentru el – amintirile sunt scrum. A ars totul și a plecat în lume. Vântul îi mai aduce câte un fir de amintire, dar el nu crede în vânt. Eu cred și-n vânt, și-n soare. În mări, orizonturi și oceane. În delfini, pinguini și vrăbiuțe. Eu caut explicații în stele. Lumea mea e încă așezată pe trei elefanți. Cred în magie, în vise și vieți anterioare. El are câte o formulă pentru tot ce se-ntâmplă. Și pentru tot ce nu… Soarele lui e mereu cu dinți, iar luna mea e tot timpul...

Read More

Făceam alpinism. Urcam același munte.

Posted by on Dec 3, 2013 in Uncategorized | 5 comments
 

Am crezut că este suficient să fii în același timp, în același loc. Am crezut în întâmplarea noastră, aranjată de complici invizibili, îngeri, oameni și stele. Chiar am crezut în noi. Vedeam ce nu vede nimeni, auzeam tot ce se tace, simțeam nebunește, tahicardic. Dar dacă nu se vede și nu se aude, oare există? Dincolo de mine, dincolo de noi, mai există ceva „al nostru”?..   Ne-am întâlnit întâmplător. Eu, rătăcită, am ales să urc pe munte. Voiam liniște. Voiam să înțeleg – ce se întâmplă? Cu mine, cu lumea, cu ce-a fost, cu ce n-a fost să...

Read More

iubirea e mare. cât să țină o planetă în aer.

Posted by on Nov 20, 2013 in Uncategorized | 2 comments
 

Povestea e una singură – este povestea unei lumi, a unui univers, a unui întreg fără vârstă. A unui întreg plin de posibilități și șanse. A unui întreg format din energie, emoții și reacții. A unui întreg care, uneori, credem că se repetă, nu ne ascultă, nu ne vede și nu ne înțelege. Noi venim, plecăm, revenim în această poveste. Sub altă formă, din alte motive, cu alte misiuni și lecții de-nsușit. Iubirea, de fapt, – povestea, – e una singură, întreagă. Noi rupem, ciupim bucăți din ea, pe parcursul unei vieți și credem că e invers...

Read More