Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Când „Merită?” nu are niciun sens.

Posted by on Oct 29, 2014 in Uncategorized | 2 comments
 

Chiar și eu, care cred în iubire, o caut, o trec prin site, timp și teste, o ascund, o trăiesc și respir prin ea, mă întreb câteodată, „What the Fuck?” Chiar și acum, după atâtea revelații și experiențe de iubire și de viață, mă enervez și mă mir că nu am tot timpul răspunsuri. Și siguranță.   Iubirea e frumoasă. În toate formele, cu toate diferențele, la toate vârstele, cu tot ce vine la pachet. Dar uneori, vine cu o stare ciudată de teamă. Că nu-i adevărat. Că nu-i pentru tine. Că o să se termine. Că e prea frumos. Că o să strici totul,...

Read More

întâlnirile mele

Posted by on Oct 14, 2014 in Uncategorized | 6 comments
 

Mi-e interesantă această vârstă și toate întâlnirile pe care le-am trăit până acum. Întâlnirile cu cei care mi-au marcat parcursul, felul, viitorul. Cu cei care mi-au devenit modele, prieteni, amintiri sau eroi. Cu cei care au reușit să-mi atragă atenția, care m-au făcut să mă opresc pe un gând, să rămân pe un peron, sa sar de pe un fix. Cu cei care m-au încurajat, dar fără să-mi spuna, „Curaj, hai că poți”. M-au încurajat, luându-mă în seamă sau de mână, ascultându-mă, tratându-mă ca pe un adult, ca pe un om care poate, care știe. Care va...

Read More

… de parcă nu am suferit niciodată.

Posted by on Sep 19, 2014 in Uncategorized | 20 comments
 

Să iubesc, de parcă nu am suferit niciodată. Asta e lecția mea de viață. Dar cum? Când ajungi să îți retragi fiecare centimetru dăruit, să alungi orice amintire despre ce credeai că a fost și să îți încui toate porțile, ușile și geamurile. Jaluzele trase, stop-cadru, pauză. — M-a întrebat cineva dacă eu chiar am trăit faza de „podea din baie, cu genunchii trași la piept”. Am trăit. Am trăit mai mult decat aș vrea/aș putea să recunosc. Am rupt pagini, în loc să le întorc cu grijă și să văd de ce a trebuit să le scriu. Am dispărut, m-am...

Read More

Iubește frumos. Crescendo.

Posted by on Sep 4, 2014 in Uncategorized | 5 comments
 

Dacă iubind, trăiești mai mult pentru altcineva, decât pentru tine, e ok. Nu e nimic greșit în asta. Dar te rog eu, iubește frumos. Constructiv. „Împreună”. Crescendo. Dăruiește-i. Dă-i toată libertatea de care are nevoie. Și pentru că nu știi de câtă libertate are nevoie, dă-i toată libertatea. Arată-i îngrijorarea ta, când e cazul. Dar fără să-l sufoci. Pune-i mâna pe frunte, din când în când, să vezi dacă nu are febră. Fă-i ordine în frigider. Nu-l lăsa să o ia razna, când el crede că vrea și că poate. Fii atentă la nevoile lui. La tot ce îi...

Read More

Despre destin și alte „erori”

Posted by on Aug 30, 2014 in Uncategorized | 0 comments
 

Când eram eu mică-mică, îmi plăcea tare-tare un băiat mai mare cu doi ani decât mine. Eram undeva la limita dintre păpuși și cărți care descriu în amănunt sentimentul iubirii. Cred că am vorbit la telefon, cred că m-a condus acasă, cred că l-am lăsat să mă sărute de câteva ori. Iar când trecea cu bicicleta pe lângă mine – eu altă bucurie și fericire în viață nici nu-mi închipuiam că poate exista. Într-o zi, am împrumutat o carte de la bibliotecă. Pe prima pagină, ghiciți cine-și lăsase amprenta, mesajul și semnătura, cu câțiva ani înainte? Chiar...

Read More

Cum să nu-l cauți. Cum să-l găsești.

Posted by on Aug 23, 2014 in Uncategorized | 3 comments
 

Știți care e senzația mea preferată? Să fiu pe malul mării, să bată vântul, potrivit de tare, și să-mi zboare părul în toate direcțiile. Să stau cu ochii închiși, să simt marea, sarea, vântul, libertatea. Și să conștientizez că acesta este un moment perfect. Nu mi-e nici rece, nici cald. Nu mi-e nici dor și nici teamă. Nu mă grăbesc și nu fug de nimeni. Sunt exact acolo unde-mi place să fiu. E perfect. Și e atât de simplu … și uneori, atât de imposibil. Secretul, însă, este că … într-adevăr, trebuie să fii liberă. Să nu te grăbești și...

Read More

every me and every you

Posted by on Jul 14, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

- Hai să vedem Haga. - Hai. - Tu când poți să îți iei concediu? - Nu știu, august e bine? - August. Haga. Aliniere de stele. Găsesc o ofertă perfectă. 4 stele. 3 nopți cazare. Zbor direct, hotel în centru, transfer de la aeroport. Mă uit pe Vreme – vreme perfectă. Bat în lemn. Totul e așa cum trebuie să fie. Cum vreau, cum îmi trebuie, cum îmi place. Înainte de a cumpăra pachetul de la agenție, mă uit atent la cameră, la view-ul de la geam, la fiecare detaliu care ar putea strica o vacanță importantă. Importantă, pentru că … importantă. Am plătit eu,...

Read More

nu mă uitați.

Posted by on Jul 2, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

Nu știu de ce dezamăgirile în/din dragoste le-am trăit mai ușor decât pe altele. În cazul domnilor, tot timpul am putut să spun cu ușurință „Next”, găsind cel puțin 10 motive „de ce e mai bine așa”. Am pus gustul amar al dezamăgirii pe seama mea, uneori. Pe nedrept, poate. Pe seama vârstei, pe seama diferenței, pe seama momentului, pe seama conjuncturii sau a lipsei acesteia, a anturajului, a mamei lui, a profesiei mele, a orgoliului, a formei, a lipsei de conținut, a ținutei mele neinspirate, a faptului că nu îmi place să calc etc. De fiecare dată, am știut...

Read More

Cea mai scurtă poveste de iubire.

Posted by on Jun 27, 2014 in Uncategorized | 2 comments
 

Eu demult nu mă mai contrazic cu alții pe tema iubirii. Nu am niciun argument în plus sau în minus când se dezbate acest subiect. Dau tuturor dreptate. Fiecare știe pentru el cum e în piept, sub pleoape, pe piele… Iubirea durează 3 ani? Poate. Trebuie să țină toată viața? Trebuie luptată? Câștigată? Alergată? Chinuită? Apărată? Furată? Trebuie să fie senină? Meritată? Egală? Cântărită? Eu sunt o femeie în continuă mișcare și schimbare. Ultima dată când i-am spus cuiva că mi-e dor, până seara i-am spus că nu mai vreau să-l văd. Și nu am mințit nici...

Read More

nord de femeie

Posted by on Jun 20, 2014 in Uncategorized | 0 comments
 

Mi-am luat-o în cap, când am plecat de acasă. De fapt, nu chiar când am plecat. Când am plecat, era cât pe ce să fac pe mine de frică. Mi-am luat-o în cap când m-a asimilat Bucureștiul. Când m-am simțit de-a lor, de-a bucureștenilor care bat la pas orice stradă, ies noaptea, merg fără direcție, și cunosc sute de intersecții de străzi și străduțe. M-am dat mare în fața celor rămași acasă. Că „la noi, la București” nu așa se spune, nu așa se face. Ei au fost extraordinari, cei rămași acasă. M-au lăsat să-mi treacă această fază și m-au iubit în...

Read More

sunt bine.

Posted by on Jun 3, 2014 in Uncategorized | 2 comments
 

M-a întrebat cineva dacă sunt bine. Am zâmbit. Cum nu-mi place să zâmbesc. Trist, obosit, aproape ironic. Și i-am povestit despre ziua în care mi-am dat seama că sunt îndrăgostită. Prima dată. După mine, are mare legătură. Nu am știut până în acea zi că mi se poate întâmpla. Niciodată nu am găsit o explicație pentru tot ce s-a întâmplat cu mine și între noi doi. M-a luat prin surprindere, m-a dat de pământ, m-a ridicat printre nori, m-a lăsat fără aer, cuvinte și tot ce știam. Abia atunci au început să conteze oamenii și lucrurile din jurul meu. În acea...

Read More

„Mai știi?”

Posted by on May 21, 2014 in Uncategorized | 2 comments
 

Nu știu, v-am mai zis? Urăsc despărțirile. De orice fel. De colegi, de vacanță, de-o stare, de-o noapte, de-un vis, de-un om, de altul, de mama, de casă, de-un oraș, de-un moment, de-o vârstă, de mine cea veche, de mine cea sigură, iubită, frumoasă. Eu știu. Fluctuații, decalaje. Sus-jos. Bine-mai bine. Rău-oribil. Soare-zi, lună-noapte. Visare-uitare. … Vamă. Examen. Pauză. Restart…. „Sună-mă când ajungi”, „Dă-mi un semn când poți vorbi”, „Cu siguranță”, „Promit”, „Ce s-a întâmplat?”, „Trăiești?”, „Mai știi?”, „Și...

Read More

cel mai frumos. cel mai acasă.

Posted by on May 16, 2014 in Uncategorized | 7 comments
 

Se mai întâmplă… cineva să nu mă aleagă. Sau să i se termine, înaintea mea, partea lui de pasiune, viață și scântei… Se întâmplă. Nu suntem egali în simțuri și lungimi de timpi, de unde și de spații. Mă adun, mă descompun, mă jelesc, mă fac din nou întreagă. Cu timp, cu răbdare, cu efort și voință. Cu vodkă, câteodată. Nu știu cum să învăț să mă bucur să-l văd fericit la alt geam, într-o altă casă. Nu știu cum să mă bucur sincer că el e bine în altă parte. Să înțeleg până la capăt că nu ne-am potrivit și nu am nicio vină...

Read More

mă-ntreabă lumea

Posted by on May 12, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

Mă intreaba lumea dacă am iubit mai mult de la distanță mare, de la distanță mică sau de lânga mine. Eu îi raspund lumii că am iubit la fel. Am avut aceeași inimă, același puls grăbit, aceeași viteză de alergare a sângelui prin vene. Somn, nesomn și veghe. Săptâmâni care nu trec și secunde care nu se mai termină. Cand vrei să știi, când te temi să întrebi și ești amețit de culoare, de nou, de viteză. Când îți trebuie urgent, acum, totul. Când riști. Când alergi cu ochii legați. Când vrei să dai totul. Chiar și oricui. Chiar și cui nu cere, nu-i...

Read More

Jurnal de transformare

Posted by on Apr 30, 2014 in Uncategorized | 16 comments
 

Sunt o femeie normală de 35 de ani. Sunt naivă, impulsivă. Mă supăr. Îmi trece. Am zile bune. Zile minunate. Zile excepționale. Nopți lungi. Nopți prea scurte. Simt că mor, câteodată. Că nu mai pot. Am început să fac riduri. Înainte de a pierde o noapte, mă gândesc de două ori. Celulită, pretenții, ștachete, multă muncă, organizare, atenție sporită, amintiri, doruri, regrete, grabă. Mă chinuiesc să slăbesc. Să mănânc mult verde. Să merg mai mult pe jos. Să aflu ce îmi place. Să fac ce îmi place. Să trăiesc frumos. Să aleg bine. Mai am zile când mă...

Read More

știm totul.

Posted by on Apr 22, 2014 in Uncategorized | 0 comments
 

Are două lumi în ochi. În ochiul stâng are tot trecutul. Cu flori, oceane și nemărginire. Cu muririle și ne-ntâmplările noastre toate. Cu drumuri, cărări și regrete. Cu amintiri multe și stele căzătoare. Cu toate secundele noastre complete. Tot împreunul nostru. În ochiul drept are viitorul. Îndoielile lui, întrebările noastre, fericirile mele. Toate ridurile noastre. Știu când, cum și de ce se încruntă. Ce formă și sclipire au ochii când vin. Când plec. Când mă-ntorc. Când plec definitiv, din nou. Îi cunosc toate vârtejurile. Știu când s-a tuns, când s-a...

Read More

Mi-am dat seama.

Posted by on Apr 15, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

S-a amestecat alb cu negru, rău cu bine, întrebări cu răspunsuri. Stări cu nestări. Răbdare cu viziune. Trecut cu vibrare. Iertări cu uitare. Viitor cu infinități, posibilități, alegeri. S-a amestecat viață cu viață. O să pot? O să fac față? E mult? E puțin? E pentru mine? Să iau? Să dau? Să las unde este? Să rup? Să fac nod? Să pun în pământ ca să crească? Mi-am dat seama. Într-un moment de dimineață nechemată, am știut – o să pot. E pentru mine. M-a cuprins o liniște tămăduitoare și-un calm atât de nou. Mi s-a luminat și  limpezit totul....

Read More

Ție pot să-ți spun.

Posted by on Apr 11, 2014 in Uncategorized | 7 comments
 

Nu judec, nu recunosc, nu mă ascund, nu mă tem, nu protejez. Chiar scriu despre o prietenă. Cu câțiva ani în urmă a cunoscut pe cineva care i-a făcut inima să bată ca la pariurile curselor de cai. Am prins-o visătoare, vomitând de emoții, speriată, chircită într-o toaletă. Am ținut-o de un picior în momentele în care aproape-și lua zborul. Am ținut-o de mână, când i s-a ruinat lumea. Am ținut-o de umeri când a trebuit. Am ținut-o în brațe când a cărunțit. El era căsătorit. „Nu, nu, nu”, „Nu se poate”, „Nu trebuie”, „Nu se cuvine”, până...

Read More

tu vino. cu o poveste.

Posted by on Apr 8, 2014 in Uncategorized | 1 comment
 

Normal că am o poveste. Ar fi fost trist să nu am niciuna, la 35 ani. Niciuna, nici patru mari, nici altele mai mici. Toate ale mele, legate între ele, legate de mine, cum am fost. De mine, cum sunt. Legate de alte povești, de alți oameni. Chiar și de alte lumi, legate. Am și eu o poveste. Mai puteam sta, altfel, dreaptă? Mai puteam ști cum să aștept? Mai aveam hotărâre în brațe? Aflam ce? Știam cum? Simțeam când? Mai știam să închid ochii? Mai puteam să-i deschid? Nu vreau să-și lase nimeni povestea la intrare. Vreau să și-o asume. Să și-o iubească. Să știe că...

Read More

…și un pic de „quelque chose”

Posted by on Apr 4, 2014 in Uncategorized | 3 comments
 

Tare am vrut să ajung o femeie respectată. Printre modelele mele, erau femei elegante, frumoase, tăcute, enigmatice. Care, atunci când vorbeau, se făcea liniște, și-n aer plutea un aer discret de Chanel. Bărbații le priveau cu admirație, femeile le studiau cu atenție și invidie. Femei cu ciorapi de mătase, cu lenjerie de foarte bună calitate, cu păr cuminte și unghii îngrijite. Femei culte, cu priviri curioase și gesturi sigure. Când le vedeam, auzeam undeva departe, fragmente din Chopin. Tot timpul am știut că anume așa sunt femeile care se bucură de respectul celor...

Read More