Pentru mine, amintirile sunt fluturi. Au aripi, sunt colorați și zboară.
Pentru el – amintirile sunt scrum. A ars totul și a plecat în lume. Vântul îi mai aduce câte un fir de amintire, dar el nu crede în vânt.
Eu cred și-n vânt, și-n soare. În mări, orizonturi și oceane. În delfini, pinguini și vrăbiuțe. Eu caut explicații în stele. Lumea mea e încă așezată pe trei elefanți. Cred în magie, în vise și vieți anterioare.
El are câte o formulă pentru tot ce se-ntâmplă. Și pentru tot ce nu…
Soarele lui e mereu cu dinți, iar luna mea e tot timpul mireasă.
Eu alerg. În cercuri mari sau mici, alerg aproape tot timpul.
El stă rezemat de un perete alb și lung, care nu se mai termină. Stă rezemat în gânduri.
Eu desenez în aer.
El face poze alb/negru.
Eu caut.
El mă ascunde. De lume, de el, de mine.
Suntem atât de diferiți. Nu ne-am întâlnit niciodată.
Și, totuși, avem aceeași adresă.
dubla singuratate e cea mai apasatoare. nu mai ai cui darui…
TU construiesti poduri…
EL construieste ziduri…
polii opusi se atrag
Craciun fericit Zina!
Multumesc, Victoria!
Craciun fericit si tot ce iti doresti!
Oare de ce sta lacrima sa cada citindu-te ? Craciun de poveste iti doresc in continuare . Mi-esti draga, ti-am mai spus …
multumesc din suflet, Gabriela N. Sarbatori cu lumina si tie si multe-multe bucurii!!! si iubire fara masura 🙂