„Un cuplu își bea cafeaua dimineața. El citește ziarul, ea se uită pe geam și vede cum o femeie din blocul de vizavi înșiră rufele la uscat.
– Uite cât de murdară e lenjeria vecinei, i-a spus femeia soțului ei.
– Poate nu are un detergent bun. Sau e foarte tânără și nu a învățat încă să spele. Ai putea să o înveți tu.
Și așa de fiecare dată, femeia se mira cum vecina înșiră rufe murdare la uscat.
Într-o dimineață, a văzut că sârmele vecinei sunt pline de haine impecabil de curate.
– Uite, a învățat vecina să spele.
– Ba nu. M-am trezit eu mai devreme și am spălat geamul nostru, i-a răspuns soțul.” (fit4brain.com)
***
Nu mi-a plăcut niciodată să judec, mai ales că de mică s-a întâmplat să fiu obiectul unor judecăți străine. Strâmbe, urâte, nedrepte .
Mi-a luat, și încă îmi ia, destul de mult timp, efort și muncă să nu las lumii nimic în plus sau în minus de văzut. Dar unii oameni sunt săraci. Nu au decât asta. Să se uite, să nu vadă.
Nu-i acuz, nu intru în niciun joc sau cerc vicios. Asta vreți? Luați. Eu am de trăit, de construit, de aflat atâtea lucruri noi – chestii din astea, complicate.
Nici sfaturi nu-mi place să dau, deși zilnic am cel puțin un dialog sfătos. Sau monolog :).
Poate unii oameni nu au curaj să fie sinceri cu ei. Poate nu fac diferența între invenție și realitate. Poate au mai multe capcane decât geamuri, în viața lor de zi cu zi…Poate au nevoie de un sfat de la un om căruia nu-i place să judece.
Începeți cu voi. Și atunci, toate se vor rezolva.
Toate-toate :). Promit!
Da,mi-a placut grozav!
Eu nu mai judec demult,de cand mi-am dat seama ca vreau sa traiesc,sa construiesc,sa fiu eu insami.Si nu mai iau in seama nici judecatile celorlalti,contez doar eu si cei care conteaza pentru mine.
Foarte bine faci, Irina. Nu datoram nimenui conduite si explicatii !
eu sunt putin traumatizata de judecatile celorlalti, incepand cu mama care m-a judecat mereu asa aspru pentru ca mi-a vrut si imi vrea binele, nu contest, dar metodele ei au fost asa dure ca daca imi spunea cand eram mai mica sa am ambitie si sa invat lasam balta tot(si nu mai invatam nimic) dupa o prelegere de-ale ei.apoi au venit alte rude sa ma judece si am taiat legatura cu ele dupa multe sperante desarte ca vor inceta. apoi persoane pe care le-as fi putut iubi, dar cum sa iubesc pe cineva care ma judeca si care ma face sa ma simt si mai inconfortabil in pielea mea? nu stiu ce inspir dar cred ca multa imperfectiune.uneori, unele persoane, desi imi sunt dragi, nu le mai vreau pe langa mine deoarece au tendinta asta, de a se uita la pulovarul meu dupa scame, nu mai suport, sa ma lase cu scame cu tot. mi-e teama sa nu ajung ca in povestea „cine se lupta cu monstri ajunge un monstru”. si eu judec, sper ca in limite normale, ma judec si pe mine insami si uneori nu ma suport nici pe mine :))
cat despre tine, esti un monument de frumusete, eu de aici nu iti vad niciun defect, se vede ca seninatatea ta este pura aproape, sau asta transmiti.
Draga Georgiana, crede-ma, fiecare zi e o lupta. a mea cu mine, a mea cu ceilalti. si da, am momente de seninatate. din ce in ce mai dese. dar tot mai am de mers muuuult pana sa ajung sa fiu confortul meu.
Te cuprind :). eu nu sunt monument :)!
monument al naturii umane 😀
🙂 bine
Cum e? Sa vezi paiul din ochiul tau nu barna din ochiul celuilalt? Parca asa era acea pilda invatata inca de pe bancile scolii. Doar ca lumea e din ce in ce mai rea. Si ajunge sa gresesti o singura data, pentru ca sa se nasca speculatii, sa dai frau barfelor si comentariilor rautacioase. Locuiesc intr-o zona rurala. Frumoasa, la fel ca intreaga tara, dar oamenii, sau cel putin atitudinea unora, lasa de dorit. Am invatat insa sa le zambesc in fata, sa le spun lucrurilor pe nume, si sa ascult de mine. E dureros uneori insa sa constati ca din lipsa de ocupatie sau poate neintelegand ca plictisul se poate inlocui si cu altceva, majoritatea femeilor (si tinere, nu doar cele „mature”) din zona mea barfesc. Non stop. Care sunt subiectele si despre cine, habar n-am, cert e ca ma numar si eu printre ele. Si putin imi pasa. Am spus-o 🙂
Un weekend de exceptie!
PS. Vazui de curand, adica aseara, PS I LOVE YOU, un film minunat, vizionat pe replay de cateva ori. Mesajul e (pe langa toata atmosfera romantica) foarte sugestiv si chiar i-as putea (daca-mi permiti) sa ii dau acest subtitlu: Begin your life with yourself 🙂
„This is my one and only life. And it’s a great and terrible and short and endless thing, and none of us come out of it alive. I don’t have a plan…”