Învăț să(-mi) fie simplu. Să(-mi) fie suficient ce am. Acum, al meu. Tot ce am adunat, primit, câștigat, învățat, pierdut. Oameni, obiecte, amintiri, planuri, reacții, emoții, vibrații.
Învăț să mă inventez, când nu reușesc să mă descopăr.
Învăț să nu văd semne unde nu sunt.
Învăț să nu mai fug. De responsabilități, de răspunsuri și finaluri. De întrebări și începuturi. De greșeli neîndreptate și adevăruri nespuse. De constelații potrivite și întâmplări cruciale. De lecții și morală. De regrete amare. Învăț să le trăiesc. Să așez fiecare experiență la locul ei. Și dacă nu o înțeleg, învăț să mi-o asum și s-o port.
Învăț să-mi dau seama de la început că unele doruri nu-s chiar ale mele. Sunt nostalgii, erori de conexiune sau încercări greșite. Învăț să trec cu ușurință și împăcare peste ele.
Învăț să văd prin ziduri.
Nu vreau nimic din cosmos, de la alții, din trecut sau viitor. Nu vreau nici mai mult, nici mai puțin decât pot duce.
Nu vreau „pe merit”, „pe măsură”, ca recompensă sau gratis. Vreau potrivit, al meu, la timp.
Și vreau ca fiecare să facă ce vrea. Iar ce nu vrea, să nu facă. Și să nu conteze că altcineva are așteptări, undeva e scris și altundeva se contabilizează.
Și eu învăț să fac ce vreau. Și ce nu vreau, să nu fac. Asta e partea cea mai grea, acum.
Caut oameni care nu au așteptări, conștiința încărcată, frici, îndoieli, stereotipuri.
Caut oameni simpli, cu care nu am nici eu așteptări, frici, îndoieli …
Oameni, cărora le este suficient ce au.
Învăț și caut.
Și sunt recunoscătoare pentru asta.
Absolut superb ceea ce ai scris! Aceasta este si starea mea actuala de spirit in urma unui divort ff dificil! Multumesc din suflet! Numai bine, draga mea!
multumesc frumos, Flori!
E foarte frumos ceea ce ai scris.Si eu as vrea sa pot toate cele ce le-ai amintit.Imi vin in minte cateva versuri pe care le scriam……in 87 inca scriam scrisori,el era in armata si telefoane nu prea erau.Mergeam la posta la o ora stabilita si vorbeam dintr-o cabina telefonica.Si am gasit nu mai stiu unde urmatoarele versuri.
Daruieste-mi o dragoste,dar nu prea mare
Sa ma pot bucura de ea.
Daruieste-mi o iubire,dar nu prea mare
Ca sa pot sa-i raspund.
Au trecut multi ani ,nici nu stiu daca versurile sunt chiar exacte.
povestile mele sunt povestile mele :), dar cel mai mult iubesc povestile de iubire a bunicilor, parintilor si verilor mei.
desi, doar credem ca acum e mai simplu, cu internet, telefonie mobila si companii low cost. este la fel de greu de spus in cuvinte si de intins o mana.
totusi, era tare frumos sa astepti scrisori, sa-ti faci drum la gara, sa treci „intamplator” pe langa o poarta sau sa ceri repartitie intr-o anume localitate.
Eu invat sa invat tot timpul. Pentru ca, viata noastra este si un proces de invatare permanent. Nu exista nici un moment in care sa putem spune: gata, acum stiu destul. Astfel evit blazarea si ridurile pe suflet 🙂
Ce caut eu ? E o taina, nu pot spune aici 🙂 Dar stiu ca asa incetisor, ceea ce caut gasesc si adun in jurul meu.
Esti o norocoasa atunci.
Rodica, da, chiar sunt o norocoasa.
Si cand mai uit, ca se mai intampla si asta, se face cumva, ca o vraja buna si cineva – prin povestea traita/ prin ceea ce spune/ etc imi reaminteste ceea ce e cu adevarat important.
🙂
Norocul sau ghinionul sunt uneori notiuni relative,difera de la persoana la alta. D-na Rodica, in momentul casatoriei, in urma cu 24 ani visa ca va ajunge sa scrie despre divortul ei ? In acel moment, al casatoriei s-a considerat norocoasa. Acel „noroc” i-a adus si „ghinion” ii viata de mai tarziu, adica sotul ei.
Valentina, sigur ca perceptiile noastre sunt relative; la fel, defintiile ce le dam unor stari/ intamplari si atitudinea ce-o avem fata de o anumita situatie.
Si eu am divortat. Si n-am considerat asta a fi un ghinion. Ci o intamplare a vietii mele.
Practic, nici nu cred in noroc si ghinion. Dar imi place mult sa spun ca sunt o norocoasa, cred ca e un fel de alint 🙂
In alta ordine de idei, tare interesant ce spui legat de o posibila optiune a ta de a fi criminalist. Mintea omului e fascinanta. De fapt, e fascinant el cu totul. Cand eram mai tanara doream sa devin profiler 🙂 Dar am cotit-o in alta parte.
Nu ai avut nici una din manifestarile scrise de Rodica( in arhiva gasesri), mai ales fata de alta persoana de sex feminin care i-a „furat” familia, iubirea ?Cam asta vad la toate persoanele de sex feminin cand sunt parasite, mai ales daca au copii.
inchipuie-ti ca eu am divortat dupa 27 de ani de casnicie! Dar am trait timp de 15 ani o poveste de dragoste exceptionala si de aceea nu am nici un regret! Viata merge mai departe si sper sa mai iubesc si sa fiu iubita macar o dat pana la sfarsitul drumului meu aici!
Ce bine e ptr sanatatea noastra interioara sa gestionam corect si echilibrat ceea ce a fost, sa aruncam balastul si sa retinem lectiile si ceea ce a fost exceptional 🙂
Pentru simplul motiv ca inca crezi ca vei mai iubi, tind sa dau afirmativ din cap si sa spun ca da, asa va fi 🙂
divortul nu e un sfarsit de drum, daca vorbim de iubire. si eu cred ca iubirea se naste dintr-un izvor nesecat. iar acel izvor e in noi. in fiecare din noi.
Depinde de fiecare perosoana ce intelege prin „balast”.Uneori ne trage, fara sa vrem inapoi.Eu, spre exemplu, cand ma doare capul groaznic ma gandesc ca respectivului, care m-a lovit o sa ii se intample sa aiba boala mea sau o sa ii moara copilul.Toata astea din cauza unei persoane bolnave de gelozie, nu stiu daca a avut iubire vreodata in suflet.Injuraturile nu le mai pun la socoteala.Va spune si asta, daca ii va muri copilul sau va acea boala mea, ca nu a facut rau la nimeni ? Asta este intrebarea mea.
Valentina,poate n-ai citit tot ce am scris eu.Nu am fost parasita.Nu l-am tinut cu forta langa mine.Si daca i-a venit sa plece,trebuia sa plece .Eu imi cunosc bine sotul,daca era convins ca a ales bine,pleca.Inca e acasa.
Daca ai citit in arhiva,unde ti se pare tie ,Valentina ca gresesc ?
e cea mai frumoasa taina, Lotusull :)!
multumesc frumos pt raspunsul tau, sunt convinsa ca va aparea un alt EL cu care voi construi o alta relatie in alt fel si vom fi bine impreuna! Numai bine!
Eu cred ca uneori este bine sa fugi de responsabilitati, sa evadezi.”Morala” asta este atat de relativa, difera de la un secol la altu, de la o zi la alta.Ce azi a fost moral, maine va fi imoral si invers.Am citit in istoria romanilor ca se casatoreau frati intre ei.Problema este ca TOATE peroanele pe care le-am intalnit au parere f. buna despre propria persoana.Eu m-am considerat o persoana cu instincte criminale, cu greu am reusit sa mi le reprim( Ma gandesc cand vreau sa ma razbun pe x ca i-a murit copilul lui y, y fiind o persoana care mi-a facut rau mie si lucrul asta ma calmeaza), razbunatoare( le rupeam hainele fratilor, in copilarie,cand ma certam cu ei).Eu am streotipuri,nu pot renunta la orele mele de singuratate, mai ales cand vin de la munca.Trecutul ne influenteaza prezentul, viitorul. De ce credeti ca psihologii incearca sa patrunda cat mai adanc in copilaria unei persoane? Pentru ca stiu ca multe probleme isi au radacina in copilarie.
„Sa fac ce vreau.”, cum ai spus tu.Cati aplica ? Constransi de imprejurari, faceam altceva.Eu mi-am dat seama prea tarziu ca ar fi trebuit sa fiu criminalist.Nu ma pot intretine decat singura, nu pot renunta la independenta mea.
Valentina, si eu fug de responsabilitati si ma mint, imi reprim, lupt etc. suntem oameni… si nu putem imprumuta idealuri de la altii. dar tare imi doresc o lume mai buna, cu oameni mai linistiti si impacati. si fiecare sa faca ce vrea. sa fuga/sa stea/ sa plece/ sa ramana. e o lume libera. sper.
zina zen, te ador
cred ca undeva intr-o alta viata, ai fost sora mea de suflet
tot ce simt, gandesc, doresc la un moment dat exprimi tu in cuvinte, intr-un mod absolut minunat
SUBSCRIU!!!
multumesc, Flori!!!
multumesc, Kathara! sunt onorata, te imbratisez!
De mici suntem invatati sa facem „ceea ce trebuie”, sa ne purtam „asa cum trebuie” si sa pasim peste dorintele proprii. De aceea, cand suntem adulti avem o lupta interna enorma pentru a putea trece peste aceste programari, pentru a invata sa ne punem pe primul loc pe noi, dorintele noastre, visurile noastre…
asa e, cel mai greu este sa dezinstalezi din cap programele gresite. indiferent de cauza – eroare, invechire sau mepotrivire cu „sistemul de operare” :).
Foarte frumos…si eu ma regasesc in ceea ce ai scris aici! …Dar oricum,tot ce scrii tu ,este frumos !
multumesc frumos, Dana!
Frumos ,mii interesant daca tot ceea ce scrieti simtit la momentul dat sau scrieti? care este sursa inspiratiei dumneavoastra?
Lomser, multumesc.
habar nu am care e sursa inspiratiei si cum sau ce se intampla :). dar de simtit – simt fiecare spatiu si virgula.
Il lasati sa plece si totusi sunteti de acord cu manifestarile de gelozie nebuneasca.Chestia asta arata ca in strafundul sufletului dvs. sperati sa se intoarca.Catalogati ca fiind inferioare celelalte femei care accepta relatia cu el, pur si simplu le considerati aventuri.
Sa se intoarca de unde?Stii ce m-a intrebat,odata cand am propus,eu,sa divortam ?E ceva vulgar,dar asa a spus.Nu-s nebun sa divortez pentru o …..Asta este definitia lui la ceea ce face.Eu le cataloghez poate inferioare cum spui tu.Dar barbati de ce dau atunci astfel de definitii.Ei le folosesc pur si simplu.Poate ca placerea e de ambele parti,dar fiecare ce alege sa fie……
Mi s-a intamplat sa stau de vorba cu fiica mea si sa avem pareri diferite.Si ea sa nu ma supere spune asa-mami…cred ca nu suntem la acelasi film.Azi
asa cred si eu,nu sunt la acelasi film.Sau nu inteleg eu….cum sa-ti doresti sa moara cineva ?Oare ce nu inteleg eu ?
Noi in Ardeal avem o vorba, sa nu se supere lumea, dar asa e: omul toata viata invata si tot prost moare :). Stiu e ciudata, dar intr-un fel e adevarata. Banuiesc ca multi invatam, in fiecare zi, in toate activitatile noastre cate ceva care sa ne usureze viata, sa evoluam, sa ne emancipam, sa nu ne plafonam. In toate domeniile. In viata profesionala, in cea personala, exterior si interior. Singuri sau alaturi de partener. Dar mereu apare ceva nou 🙂 ceva interesant si asta face viata mai frumoasa, deloc plictisitoare. Avem nevoie de asta: de provocari, succese si esecuri, dragoste si ura…bine si rau. Doar ca din pacate nu putem cuprinde intreaga intelepciune a lumii, toate invatamintele si progresele. Suntem prea mici pentru asta; insa nu trebuie sa ne dam batuti, sau sa ne multumim cu a noastra conditie, ci sa incercam sa schimbam ceva, fiecare cu darul, cu talantul pe care l-a primit.
XoXo