Despre seara de ieri – concertul lui Doga, puteti citi și vedea poze aici.
V-aș povesti despre altceva …
Intr-un an, intr-un decembrie, chiar inainte de Craciun m-am dus in oras, m-am plimbat indelung si lat pe strazile orasului meu, m-am oprit in fata vitrinei Flo&Jo de pe Magheru, mi-am cumparat niste haine colorate, am intrat intr-o librarie si mi-am cumparat o carte noua, m-am dus la biserica Sfantul Nicolae din Universitatii, la Turabo de langa Pro Cinema, unde mi-am luat o cana mare de ceai, am scos cartea si am citit cateva pagini. Eram singura clienta de acolo. Ceilalti alergau dupa porc si ambalaje de cadouri, probabil. Afara innopta, localul se umplea, luminitile se aprindeau, unele dupa altele, pe strazi, pe copaci, in vitrine, la geamuri, in case … Plecasem de acasa cu sufletul incarcat. Eram trista si insingurata, si nu stiu de ce aveam impresia ca sunt la capatul unui drum … Am stat cateva ore in cafeneaua de langa Pro Cinema. Am mai comandat si un capuccino vienez, si-apoi o limonada, am citit, pagina cu pagina, randuri tamaduitoare din autoarea mea preferata, m-am uitat prin geam la oameni, la masini, la … nimic … la totul si … m-am ridicat alt om de acolo. A fost prima data cand am intrat singura intr-un local si am stat singura la o masa. Dar a fost ultima data cand m-am simtit singura. Nu stiu exact ce s-a intamplat. In cabina de probe de la Flo&Jo, in librarie, in biserica, in Turabo, in carte, in sufletul meu … Dar de atunci – e altfel. Eu sunt altfel. Da. A fost un capat de drum, dar, un inceput de altul. In acea seara mi-am gasit drumul.
In fiecare an, mi-amintesc de acea zi de decembrie, cand am stat eu, a mea, cu mine, pentru mine.
E un copy/paste dintr-un jurnal mai vechi de-al meu.
Și dacă tot vorbim zilele astea de Moș Nicolae, Moș Crăciun, magie și speranță, vă mărturisesc că autoarea despre care scriam este Alice Năstase Buciuta. În acea seară avusesem prima mea înâlnire cu „Dincolo de bine, dincoace de rău. Despre iubire”scrisă cu Aurora Liiceanu.
În timp, s-au legat lucrurile în așa fel, încât chiar eu am început să scriu, iar unul din primele mele texte, timid și asumat cu greu, a fost despre revederea mea cu un băiat pe care nu am știut că l-am iubit, decât după multă-multă vreme, când el nu m-a mai vrut. Cunoașteți sentimentul … Revederea a fost la concertul maestrului Doga, cu câțiva ani în urmă. Emoționantă și sensibilă, ca și Maestrul și muzica sa…
Iată-mă azi, în primul rând la Ateneu, alături de Alice, Paul și Ilona, alături de Mihaela și Carmen, alături de atâția prieteni dragi, în fața lui Doga, a marelui Doga, din nou. Emoționată și fericită. Recunoscătoare – pentru tot ce am și tot ce urmează.
Crăciunul meu e în noiembrie anul acesta.
