00.01

„Îndrăgostit din proprie inițiativă” este o „serioasă” comedie romantică din îndepărtatul și sovieticul an 1982. Nu știu cam în ce fel am ratat-o în adolescență, dar am văzut-o acum, într-o dup-amiază care, aparent, nu promitea nimic bun.

Pe scurt: Igor și Vera se cunosc întâmplător, în niște circumstanțe pe care doar un scenarist subtil sovietic le-ar putea inventa.  El – chipeș, fost campion sportiv, actualmente strungar și …  alcoolic. Ea – bibliotecară, un „ciorap gri”, cum îi zice el, serioasă, citează din Tolstoi și crede în umanitate.

Și nu este suficient că fac cunoștință în condiții ciudate; la începutul filmului, ei se hotărăsc să facă un experiment: prin autosugestie și „auto-training”, să se îndrăgostească unul de celălalt.

Filmul este genial, îți vine să-l spargi în citate. Este înțesat de metafore și idei interesante – despre iubire, fericire, relația dintre un bărbat și o femeie, viață. Un film cu multă autoironie, momente duioase și porții sănătoase de râs.

Și rușii aveau „happy-end”-uri, așa că, pe parcursul filmului, Vera se transformă într-o femeie interesantă și atrăgătoare (fără ajutorul machiajului!), iar Igor redescoperă bucuria vieții și renunță la felul dezinteresat de a trăi.

Deși am văzut sute de filme romantice cu prinți și rochii albe, finalul acestuia mi s-a întipărit definitiv în suflet. Privirea dintre ei, sărutul flămând, îmbrățișarea disperată, muzica special compusă ca să îmbrace apartamentul sărăcăcios, cartierul, orașul, planeta, și să ne facă să oftăm lung … imaginea cu doi oameni speriați de fericire și …. un ceas electronic de perete, care arată că e 00.00. Pentru un final perfect, „00.00” zăbovește niște secunde pe ceas.

Vera: „Mi-e frică. Parcă ar începe Lumea. Nu există nici timp, nici spațiu.”

Igor, ținând-o pe Vera strâns în brațe, când se schimbă 00 în 01: „Gata. Plecăm!”

Așa sunt eu acum – îngrozită. Ceasul meu tocmai s-a schimbat la 00.01.

O să scriu alături de persoane care mi-au mângâiat obrazul și mi-au atins sufletul, ani în șir.

Pentru noii mei prieteni – sunt Zina Zen. Mi-e greu să mă descriu, pentru că sunt într-o continuă schimbare și nu mi-ar ajunge, oricum, cuvinte. O să mă simțiți, în timp, printre rânduri.

Pentru vechii mei prieteni – tot Zina Zen sunt, doar că, într-un moment de curaj amestecat cu demență :), am trimis (și eu) un e-mail cu subiectul „Concurs de bloguri” și Alice Năstase Buciuta, personal :), mi-a scris peste câteva zile răspuns: „Esti una dintre finalistele concursului nostru, una dintre multele si talentatele concurente…” .

———–

Mi-e frică. Parcă ar începe Lumea…